Istoria benzii desenate istorice din România (II) – Perioada comunistă

de DODO NIȚĂ

II. Benzile desenate istorice şi propaganda comunistă

Scurtă istorie a benzii desenate româneşti sub comunism

Şi banda desenată, ca oricare altă formă de exprimare artistică din acele vremuri, a fost profund şi dureros marcată de intruziunea politică. Anihilarea oricărei încercări de opoziţie, chiar şi închipuită, implantarea cu forţa a realismului socialist în artă şi cultură, „făurirea” omului nou, au fost direcţiile trasate de conducerea Partidului Comunist Român, conducere formată, în cea mai mare parte, din analfabeţi fără studii (în afară de „şcoala vieţii” – respectiv a închisorii) sau de politruci semidocţi, absolvenţi de facultăţi muncitoreşti de doi ani (de multe ori fără diploma de bacalaureat) şi totul sub îndrumarea şi controlul absolut al fratelui mai mare de la răsărit – Uniunea Sovietică!

Benzile desenate din România comunistă au servit multă vreme ca subtile instrumente de propagandă ideologică, menite să-i amăgească pe tinerii cititori cu binefacerile noului regim, să rescrie istoria recentă sau mai îndepărtată a poporului nostru, dar să-i şi mobilizeze pe elevii mai puţin silitori, prin exemplul unei întregi galerii de personaje negative, nedemne de cravata roşie de pionier.

Se pot distinge mai multe perioade de timp în viaţa publicaţiilor pentru copii, care au durat în general cât viaţa fizică a dictatorilor comunişti.

Astfel, între 1947-1953 au apărut revistele ,,Licurici”, ,,Pogonici” şi ,,Pionierul”. Imediat după moartea lui Stalin, în martie 1953, ele şi-au schimbat numele (dar nu în totalitate conţinutul şi mai ales nu caracterul ideologic) în ,,Cravata Roşie”, ,,Luminiţa” şi, respectiv, ,,Scânteia Pionierului”.

Următoarea schimbare datează din 1967 – Nicolae Ceauşescu venise la putere de doi ani, în locul lui Gheorghe Gheorghiu Dej decedat în 1965. Astfel, au fost comasate redacţiile revistelor ,,Scânteia Pionierului” (care apărea săptămânal) şi ,,Cravata Roşie” (lunară) şi în locul celor două publicaţii a fost publicată – săptămânal – revista ,,Cutezătorii”.

,,Cutezătorii” şi ,,Luminiţa” vor fi editate sub egida Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor, organizaţie de sorginte comunistă, care grupa elevii cu vârsta între 8 şi 14 ani.

Ultima schimbare s-a produs în 1980, când revista ,,Arici Pogonici” este înlocuită de ,,Şoimii Patriei”, care va reprezenta organul de presă al organizaţiei comuniste cu acelaşi nume, înfiinţată în 1976 şi care grupa copiii de vârstă preşcolară şi şcolară, între 4 şi 7 ani. Tot în acest ultim deceniu socialist, pentru aşa zisa auto-finanţare a instituţiilor culturale (Teatre, Redacţii) apar tot felul de publicaţii ocazionale şi sunt redescoperite almanahurile, toate găzduind în mod obligatoriu şi benzi desenate.

Reviste

Licurici

Prima revistă pentru copii, de orientare vădit de stânga, a apărut pe 12 aprilie 1947 purtând titlul de Licurici. Scopul revistei era, după cum scria chiar unul dintre redactorii ei, Marius Mircu, „să-i familiarizeze pe copii cu vremurile noi, să-i antreneze în fel de fel de acţiuni obşteşti”.

Ea apărea săptămânal, în 16 pagini, jumătate alb-negru, jumătate în culori (de fapt o singură culoare, diferită de la un număr la altul) şi publica povestiri, poezii, un roman în serial, Băieţii din strada Paul, de Francisk Molnar (Băieţii din strada Pal, de Molnar Ferenc), rubrici precum „Jurnalul Copiilor” – „ştiri din toata lumea”, redactor Marius Mircu, „A sosit postaşul” – dialog cu cititorii, „Meşterul face tot” etc. Pe lângă articolele de proslăvire a noului regim au apărut şi câteva benzi desenate („romane în versuri şi imagini”) mai mult sau mai puţin impregnate ideologic (3 pagini pe număr).

Ed. Arno – pseudonimul artistic al lui Arnold Edelstein (1916-2008), a realizat (la început anonim) mai multă vreme toată ilustraţia revistei: coperţi, desene de interior, benzi desenate:

Minunatele aventuri a doi copii năstruşnici: Oanţa şi Răducu pleacă într-o călătorie în jurul lumii, „de la Ecuator la Polul Nord”, prilej cu care Arno desenează cu talent o mulţime de animale exotice, nemaivăzute de micii cititori; după 23 de episoade, penultimul petrecându-se într-o „tabără de reconstrucţie” din Jugoslavia, unde Oanţa şi Răducu „au dat o mână de ajutor/Să dreagă ce-au sfărâmat fasciştii/Când au trecut prin ţara lor”, cei doi puşti se întorc cu trenul în ţară, unde sunt primiţi triumfal de o mare de copii. Din ultimul episod aflăm de asemenea că întreg serialul a fost desenat de Arno.

Gică şi Tică, aşi sportivi: „poveste cu haz”, ilustrând peripeţiile a doi fraţi, Constantin şi Gheorghe – personajele pozitive şi ale lui Calistrat, zis Calic Strică-tot – personajul negativ, şi în care, pentru prima oară în epocă, personajele vorbesc în baloane.

Şi alţi desenatori au publicat aici scurte benzi desenate, apărute îndeobşte pe ultima copertă, în timp ce serialele lui Arno ocupau cele două pagini centrale: Clen (viitorul celebru caricaturist Al. Clenciu): Drăcuşorul de nepoată, Isprăvile cumătrului Potroc, Stan Păsat la vânat; Dem Demetrescu: Mac-Mac automobilist, Zicători în imagini; V. Barbu: Necazurile greerelui; Aurel Petrescu: Marinică are suflet bun, Călimara a răcit, Umbrela lui Gâscănescu şi mai multe episoade din peripeţiile lui Tololoi (Tololoi în Africa, Tololoi la Polul Nord, Tololoi vânează lei, Tololoi aviator, Tololoi şi cioara hrăpăreaţă.

În 1948, Arno mai semnează două scurte seriale, purtând titluri edificatoare (şi renunţând la baloane): Lică vrea să ştie tot; Lui Ilie nu-i place nici o meserie, versuri de Maximilian Glasberg.

După care, pe paginile centrale, sunt publicate mai multe seriale desenate realist (dar fără baloane) de necunoscutul G. Vlad/ Vladimir Crivat: Colţ Alb – viaţa unui câine lup, după romanul lui Jack London, versuri de Victor Popa; Copiii Căpitanului Grant, somptuoasă adaptare grafică a romanului lui Jules Verne, text de Mihai Stoian; Fetiţa rătăcită, „după un film sovietic”.

Deşi Aurel Petrescu a încetat din viaţă pe 30 aprilie, pe tot parcursul anului 1948 continuă să apară în revistă stripuri şi scurte BD de-ale sale.

Începând cu primul număr pe 1949 al revistei, în paginile sale nu mai apar benzi desenate. Dem Demetrescu, Iura (Iurie) Darie, Arno, Sirin şi Crivăţ publică însă numeroase desene, ilustrând partea editorială a revistei, care este din ce în ce mai impregnată de proletcultism: lozinci de genul „Trăiască Republica Populară, scumpa noastră patrie”, „Trăiască 1 iunie, ziua internaţională a copiilor”, primul portret al lui Stalin, coperţi cu pionieri desenaţi in stilul grafic care se va numi mai târziu „realismul socialist”, etc.

Pe 1 aprilie 1953, după moartea dictatorului sovietic I. V. Stalin (survenită pe 5 martie), revista îşi schimbă numele în ,,Cravata Roşie” şi va apare de două ori pe lună, vreme de un an de zile, apoi lunar, până în 1967.

Cravata Roşie

Revistă a „pionierilor şi şcolarilor”, editată de C.C. al U.T.M., publicaţia are 24 de pagini alb-negru plus o culoare, format A4. Printre redactorii-şefi ai săi s-au numărat poeţii Ion Brad (între 1956-1958) şi Lucia Olteanu (din 1961).

Revista publica articole şi poezii cu caracter patriotic, dar şi jocuri, concursuri, cuvinte încrucişate etc, precum şi – începând cu anul următor – câte două-trei pagini de BD pe număr. Ea continuă numerotaţia revistei ,,Licurici” şi începe cu nr. 7/1 aprilie 1953.

Prima bandă desenată va apare abia în nr. 3/februarie 1954: Uite-aşa este Ionică, o planşă cu dialoguri în baloane, desenată de Radu Duldurescu (care va semna cu pseudonimul Dures BD-urile sale de factură comică).

Din luna mai 1954 revista trece la 32 de pagini dar şi la o apariţie lunară. De-acum benzile desenate devin o prezenţă constantă în fiecare număr: Epigrame, des. Dures, text Florin Iordăchescu;Trei preacunoscuţi viteji, Vestiţii grădinari, des. Burschi, text V. Tenţulescu.

În 1955 (nr. 5) demarează cel mai longeviv serial BD al revistei, Din întâmplările lui Truţă şi Fănuţă, serial desenat de Gruder Burschi, pe versuri de Paula Mărcuş, Eduard Jurist, Ion Hobana, George Costin, M. Sârbulescu. Cei doi puşti vor apare – în poveşti de câte o planşă, pe ultima copertă – vreme de 5 ani.

În 1956 mai apar în plus alte scurte BD precum Ciubotele ogarului, după un basm popular povestit de Călin Gruia, desene Costi Musteţea, Placid şi Muzo, des. Arnal, preluat din revista franceză Vaillant, precum şi mai multe stripuri fără titlu desenate de Dures, care semnează şi majoritatea coperţilor revistei.

In 1957 apar noi BD: Comoara lui Montezuma, des. Puiu Manu (debut BD), sc. Mircea Sântimbreanu; Ordinul a fost îndeplinit, 2 planşe desenate de autori chinezi, preluate din revista Frohlich Sein und Singe, din R.D.G., Semnale în cosmos, de Octavian Sava, des. V. Crivăţ, Misterul vulcanului stins, text M. Sîrbulescu şi Steaua Robilor, sc. Mircea Sântimbreanu, ambele desenate de Puiu Manu.

În mai se aniversează 10 ani de la apariţia revistei (reamintim că între 1947-1953 ea s-a numit ,,Licurici”) iar nr. 6 are coperta desenată de Dures, care adună în jurul unei mese a prieteniei personaje de la diverse reviste pentru copii din Europa. În prim plan apare cartonul cu numele revistei Vaillant, iar Hercule a ocupat scaunul rezervat pentru Pif. Dures şi Nobilescu filmează întreaga scenă din colţul din stânga sus.

În 1958 apar Căprioara de aur, des. Costi Musteţea, Toate pânzele sus, des. Puiu Manu după romanul lui Radu Tudoran (întrerupt brusc după 2 nr. – 4 planşe), Acţiunea Marea Neagră, după povestirea Ultimul val de Ion Hobana, prima BD realistă a lui Radu Duldurescu, precum şi Inimă de viteaz, prima şi singura BD realistă al lui N. Nobilescu.

1959 marchează apariţia BD-ului lui Puiu Manu, S.O.S. Antarctica, sc. Mihaela Borza şi V. Cupercescu. În nr. 6/iunie, Truţă şi Fănuţă ai lui Burschi îşi iau rămas bun de la cititori, pentru că « au sfârşit pionieria şi utemişti vor fi de-acum », caz unic în analele BD-ului românesc.

În primul număr al revistei pe anul 1960, Burschi inventează un nou personaj, Roboţel care, împreună cu prietenii săi puştii Radu, Dudu şi Titel apar de-a lungul întregului an (versuri Rodica Toth). Mai apar: Mache rătăcitorul, des Dures, versuri Mircea Sântimbreanu şi Eroii Pacificului, des. N. Popescu, sc. M. Stoian.

În 1961 găsim Anul 41042, un nou serial, desenat realist de Radu Duldurescu, după romanul SF al lui Sergiu Fărcăşan, O iubire din anul 41042  precum şi Tânăra gardă, desene Puiu Manu după romanul cu acelaşi titlu deAleksandr Fadeev.

După această dată benzile desenate devin o prezenţă constantă în paginile revistei.

1962: Dacă toţi tinerii din lume…., după nuvela lui Jacques Remy; des. Puiu Manu; 95 de ore în cosmos, des. Puiu Manu.

1963: Icar şi Dedal, BDSF realist de Radu Duldurescu; Am fost în lună, BDSF comic semnat Dures.

1964: Planeta Mrina în alarmă, des. Dures, text Adrian Rogoz; Aventurile lui Tică, des. Burschi, sc. Petre Luscalov.

1965: Peştera Aurie, des. Dures, sc. Ion Băieşu (Adolescenţii Pavel şi George, fiii gemeni ai profesorului doctor academician George Vulcănescu, pleacă – la bordul elicopterului Titan, şi însoţiţi de robotul Sincron – într-o „excursie de studii” în Africa. Acolo vor explora Peştera Aurie, pe urmele unor exploratori francezi dispăruţi cu 145 de ani în urmă); Şoimul Carpaţilor (Aurel Vlaicu), ilustraţii Arkossy Istvan, text de E. Oşteanu şi Stefania Horvath; Sufletul omului robot, des, Puiu Manu; O invenţie infernală, des. Dures, text Lucia Olteanu, după o idee de A. ConanDoyle (de fapt adaptarea povestirii Aparatul dezintegrator, apărută în CPSF nr. 255-256/1965).

1966: Isprăvile lui Mândru Păunaş şi ale prietenului său Toma Alimoş, des. Ion Deak –Cluj, sc. Dumitru Almaş; Caseta de pe fundul Dunării, des. Ethel şi Silviu Băiaş, adaptare după nuvelaAventură în lumea albastrăde Mircea Şerbănescu (Clubul Temerarilor nr. 14/1966); Pentru om nu există imposibil, des. Puiu Manu, adaptare după romanul Chemarea nesfârşitului, de Ion Mânzatu; Dispariţia Batiscafului, des. Dumitru Ionescu, text Leonid Petrescu, după povestirea Uzina Submarină în primejdie, de Eduard Jurist şi Leonid Petrescu, apărută în CPSF nr. 19-20/1955; Vrăjitorul din Oz, des.Livia Rusz, după romanul lui L. Frank Baum; Aventurile lui Homo Sapiens, de Ion Popescu Gopo, care explică, cu ajutorul celebrului său Omuleţ,invențiile civilizaţiei: Pantoful, Paharul, Desenul, Invatatura, Tiparul, Tehnica, Casa, Cartea etc.

Ion Popescu Gopo (1923-1989) debutase în domeniul BD-ului în 1947, în paginile Almanahului Copiilor 1948, editat de ziarul Cotidianul, unde a publicat mai multe stripuri cu personajul Augustin: Augustin vulpea, corbul şi brânza; Augustin şi automobilul de lemn;Augustin vrea să prindă fluturi; Augustin şi soneria telefonului; Augustin portar la foot-ball; Augustin şi colacul de salvare; Augustin înalţă smeul.

După acest an se dedică exclusiv realizării de filme de animaţie, cariera sa culminând cu primirea premiului „Palmes d`Or” al Festivalului Internaţional de Film de la Cannes, pentru desenul animat Scurtă Istorie.

Nr. 3/1967 se doreşte unul aniversar, sărbătorind 20 de ani de la apariţie (!). Sunt publicate portretele – desenate de Eugen Taru – a mai multor colaboratori ai revistei: Radu Duldurescu, Mircea Sântimbreanu, Leonid Petrescu, Petre Luscalov, Gica Iutes, Octav Pancu Iaşi precum şi autoportretul graficianului etc.

De-acum conţinutul se îmbunătăţeşte vizibil, prozele şi articolele nu mai sunt vădit patriotic-comuniste şi apar trei-patru pagini de BD («povestiri în imagini» cum sunt denumite încă în 1967) pe număr: Aventurile lui Homo Sapiens, de Ion Popescu Gopo, serial; Film mut, stripuri de E. Taru; Sfredeluş şi clubul năzdrăvanilor, foileton umoristic de Edurard Jurist, desenat de Burschi; Misterul uzinei suboceanice, des. G. Mihail, text Leonid Petrescu, continuarea BD-ului Dispariţia batiscafului, serial; Iancu Jianu, ilustraţii de Coca Creţoiu, sc. Alexandru Mitru, serial;

În octombrie 1967 ,,Cravata Roşie” dispare, în locul său şi al ziarului ,,Scânteia Pionierului” apărând revista ,,Cutezătorii”, care va avea o periodicitate săptămânală.

Pionierul / Scânteia Pionierului

În februarie 1948 a fost fondată revista ,,Pionierul”, ca organ al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc, după modelul sovietic ,,Pionir”.

Revista apare săptămânal, având 4 pagini alb-negru, format A3 şi publică proze scurte (de Vasile Mănuceanu, ocazional Ion Hobana etc), poezii mobilizatoare (de Ovidiu Zotta, etc), reportaje si informaţii despre viaţa pionierească, jocuri logice, probleme de matematică etc. Tipărită prost pe o hârtie execrabilă de ziar, fotografiile ies foarte şterse şi de aceea revista e plină de mici viniete şi desene, realizate în principal de Etta Zukerman şi Burschi.

În nr. 9/05.03.1953 (ziua în care a murit Stalin) apare o suită de patru casete, cu textul în stânga, care poate fi asimilată unui strip de benzi desenate, versuri de Gica Iuteş şi desene de Burschi, ilustrând mezaventurile lui Gică Notă-Mică, un puşti care, aşa cum îl arată şi numele, e abonat la notele mici de 1 şi 2 (la vremea aceea, aprecierea activităţii şcolare a elevilor se făcea, după modelul sovietic, cu note de la 1 la 5). Gică Notă-Mică va fi un personaj recurent, destul de longeviv.

Pe 2 aprilie 1953 revista îşi schimbă numele în ,,Scânteia Pionierului” (din nou după modelul sovietic, ,,Pionierscaia Pravda”). Diferenţa majoră dintre cele doua variante este o palidă bicromie, în rest e vorba de acelaşi redacţional, semnat de aceleaşi nume. Se îndesesc însă stripurile desenate de Burschi, de la unul pe lună la aproape unul pe număr, cu atât mai mult cu cât de la 1 octombrie 1953 revista apare de două ori pe săptămână. Revine, aşa cum spuneam, Gică Notă-Mică (Gică N-M se pregăteşte de examene, Vacanţa lui Gică N-M), dar apar şi personaje noi, cum ar fi Fiţuica şi Suflatul care, date pe uşă afară de pionierii destoinici, vor să intre pe geam înapoi în clasă.

În anii următori, stripurile semnate de Burschi vor alterna cu stripuri preluate din reviste şi gazete pioniereşti din lagărul socialist: ,,Pionierscaia Pravda” şi ,,Pionir” din Uniunea Sovietică, ,,Norci Lenineli” din Gruzia, ,,Der Junge Pionier” din Republica Democrată Germană, ,,Tânărul Leninist” din RSS Moldovenească, ,,Septembrice” din Bulgaria, ,,Uttoro” din Ungaria etc.

În 1955 apar şi desene semnate de un anume Z. Iulian dar şi un strip de E.Arno, Cu nasu`n sus…

Anul următor sunt de semnalat mai multe stripuri de Nell Cobar (O idee ingenioasă, Dănel şi papagalul, etc), Câinele PIF, din ziarul L`Humanité (nr.20/07.03) precum şi numărul 68/22.08 care are coperta în întregime desenată de Iura (Iurie) Darie.

În fine, în nr. 80/03.10.1956, demarează o „povestire în imagini”, în serial, scrisă de A. Weiss şi desenată de Iulian-Mălin: Fii scafandrului. Aceasta este prima bandă desenată realistă care apare în paginile ,,Scânteii Pionierului” (deşi este fără baloane şi are textul sub imagini). Pe scurt, scafandrul Ion Bogza, sosit într-un sătuc de pe malul mării să înfiinţeze o cooperativă pescărească, dispare în timpul unei scufundări, în apropierea unui submarin german eşuat. Cei doi fii ai scafandrului, în timpul căutării tatălui lor, demască o reţea de răufăcători „netrebnici” – printre care angrosistul Berca şi pescarul Milunov – care făceau trafic cu mărfuri de contrabandă.

În 1957 Ed. Arno publică mai multe episoade din peripeţiile lui Păcălici şi Tândălici (care sunt, pe rând, sportivi, grădinari, turişti etc) sub forma unor adevărate benzi desenate comice, orizontale, cu câte trei linii de casete şi cu dialoguri în baloane. Nicolau semnează în nr. 24/20.03 stripul Meşter fără frică preluat din Vaillant, iar in nr. 40/27.05 demarează o nouă bandă desenată realistă, Arcaşul Negru, text de A. Weiss, desene de Z. Iulian.

O a doua bandă desenată realistă va fi publicată începând cu nr. 62/24.10, o bedeizare a romanului lui Rudyard Kipling, Cartea Junglei – „imagini de Pascal” Rădulescu, care se întoarce astfel, după 10 ani de tăcere). Banda apare vreme de 30 de episoade, desenată magistral, fără baloane însă, Pascal Rădulescu rămânând un desenator de modă veche. De notat că Mowgli a fost botezat de circumstanţă …Brotăcel.

În fine, mai este de semnalat că revista se întoarce la apariţia săptămânală dar trece la 8 pagini (şi apare joia).

În 1958 continuă serialul realist Cartea Junglei, în paralel cu stripuri de Burschi, Arno sau Deran (Poveste fără cuvinte, din Vaillant, în nr. 11/14.03).

În nr. 22/29.05 apare o nouă bandă desenată realistă, Otto cel Viteaz, povestire de Al. Ovidiu Zotta, imagini de C. Mălin (după stilul grafic, Z. Iulian, Iulian Mălin şi C. Mălin sunt pseudonimele aceluiaşi desenator misterios, al cărui nume adevărat probabil nu-l vom afla niciodată). Banda desenată este publicată sub forma a 6 stripuri, fiecare cu câte 4-5 casete, tipărite pe toată lăţimea de jos a paginii revistei şi narează opoziţia elevilor dintr-o şcoală din Germania Apuseană la transformarea stabilimentului lor într-o şcoala militară.

În fine, în nr. 33/14.08, debutează şi N. Nobilescu care semnează „Nobi” stripul Album de vacanţă.

Primul număr al revistei – nr.1/01.01 – din 1959 propune o nouă bandă desenată realistă: N.E. 32 o 4’, povestire în imagini de A Weiss, desene de Nicolae Zamfir, despre nişte pionieri în vacanţă la munte, care descoperă şi ,,prind un grup de bandiţi” ce se ascundeau în Peştera Ursului. În rest, pe tot parcursul anilor 1959-1960 vom mai găsi, destul de rar, stripuri şi desene de Burschi, Nobi şi Dures (Radu Duldurescu) care debutează cu o copertă desenată la numărul 36/03.09.1959.

Anul 1961 aduce încă o bandă desenată realistă, La peştera stânii, text de Ştefan Zaides, desene de C. Mălin, despre pionierul Vasilică care se luptă cu spionii ce l-au luat prizonier pe bunicul său ca să-i ghideze spre barajul hidrocentralei pe care vor să-l distrugă.

În valul de schimbări de imagine al noului regim Ceauşescu, în octombrie 1967 săptămânalul ,,Scânteia Pionierului” şi revista lunară ,,Cravata Roşie” se opresc, locul lor fiind luat pe piaţa editorială de revista ,,Cutezătorii”.

Cutezătorii

Înlocuieşte la data de 1 octombrie 1967 revistele ,,Cravata Roşie” şi ,,Scânteia Pionierului”. Cu o apariţie săptămânală, revista publică proze scurte şi poezii cu caracter patriotic, romane în serial, multe informaţii din viaţa pionierilor, jocuri şi una-două pagini cu benzi desenate pe număr (în primii ani chiar trei-patru). În paginile ei s-au lansat şi au publicat o întreaga generaţie de noi desenatori BD români (abordând toate genurile: istorice, poliţiste, de actualitate, science-fiction, comice sau realiste).

A editat, în perioada 1969-1974, suplimentul lunar tehnico-ştiinţific ,,Racheta Cutezătorilor”, iar din 1980 almanahul ,,Cutezătorii”, ambele publicând şi benzi desenate.

A colaborat cu revista franceză ,,Pif Gadget” (care va înlocui din februarie 1969 celebra publicaţie ,,Vaillant, Le journal de Pif”), publicând articole despre ea precum şi mai multe aventuri ale lui Pif şi ale altor personaje celebre din Pif Gadget şi a lansat, în colaborare cu „părintele grafic” al lui Pif şi Hercule, José Cabrero Arnal, primul concurs de benzi desenate realizate de către cititori (din istoria mondială a genului!).

În cele 14 numere, câte au apărut în 1967, au fost publicate următoarele benzi desenate în serial: Dan Buzdugan, des. Livia Rusz (debut în revistă), sc. Dumitru Almaş (Dan Buzdugan este un oştean curajos, din timpul domniei lui Mihai Viteazu, care luptă cu câte un buzdugan în fiecare mână. Personajul va fi foarte apreciat de cititori, aşa că redacţia va mai publica şi alte aventuri ale sale, desenate de alţi artişti); Secretul amforei, des. Pompiliu Dumitrescu (debut BD) sc. Ion Hobana;precum şi un strip fără cuvinte realizat de celebrul desenator francez Sempé (în nr. 2).

În 1968 debutează noi seriale (de câte 10-14 planse): Comoara lui Dromichete, des. Gheorghe Marinescu, sc. Vasile Mănuceanu; Aventurile lui Manolică, des. Burschi, sc. Sandu Alexandru (pseudonimul lui Ovidiu Zotta); Miu-al-Florilor, „povestire în versuri” de Al. Mitru şi Aurel Tiţa, des. Ioan Deak-Cluj (debut BD); Giuvaerurile lui Basarab, sc. Dumitru M. Ion, des. Mihai Sanzianu (debut BD); Mihai Vodă Viteazul, des. Teodor Bogoi (debut BD), sc. Vlaicu Bârna;

Vacanțele unui tânăr liniştit – Dim Dunăreanu, des. Puiu Manu (care mai semnează şi cu pseudonimul Vasile Baciu): ep. I – sc. Alexandru Bogdan (pseudonimul lui Ovidiu Zotta); ep. 2 – sc. Ion Corneliu; ep. 3 – sc. sc. Costache Anton; ep. 4 – sc.Ovidiu Zotta.

Tânărul fizician şi campion la decatlon Dimitrie Dunăreanu, „Dim” pentru prieteni, aspiră

,,la onoarea de a face parte din Clubul ,,Cutezătorii” şi pentru aceasta „trebuie să ducă la îndeplinire 12 misiuni denotând curaj, perseverenţă, fermitate, cutezanţă în a etala virtuţi intelectuale şi fizice…”.

Fie că se află în munţii Vrancei, unde s-a descoperit un nou minereu, în croazieră pe Oceanul Indian, la poalele Retezatului, pe Marea Neagră, în căutarea manuscrisului tomitan al lui Ovidiu, într-o peşteră din munţii Apuseni, într-o tabără sau expoziţie Minitehnicus, singur sau însoţit de prietena sa Anca, reporter la un cunoscut cotidian central sau/şi de pionieri curajosi şi inventivi, Dim Dunăreanu demască şi dejoacă planurile unei întregi armate de răufăcători: piraţi, hoţi, spioni şi chiar un fost ofiţer hitlerist.

Interesantă este şi recuzita tehnică folosită de protagoniştii acestei serii: reactoare individuale de zbor, automobil-elicopter care se poate despica în două pe axa longitudinală, căţel electronic, yacht-uri ultra-moderne, tele-abordor, avion biloc cu telecomandă, micro-emiţător, brichetă cu gaz soporific, aparat de preparat simultan 24 de feluri de îngheţată (camuflând însă un transmiţător de energie electrică la distanţă) etc.

Inspirat, în mod evident, de filmele cu Roger Moore care tocmai pătrundeau în ţară după 20 de ani de izolare culturală şi ideologică, Dim Dunareanu nu este doar cel mai longeviv (1968-1974) personaj de aventuri din ţara noastră dar şi cel mai bine conturat erou BD şi deci cel mai popular printre sutele de mii de mici cititori de benzi desenate din România socialistă.

În anii următori vor mai apare alte episoade din aventurile lui Dim Dunăreanu în paginile revistei ,,Cutezătorii”, iar două dintre ele vor fi reluate şi detaliate în paginile a două cărţi BD ce vor apare la editura Stadion în 1972.

Tot în 1968, scriitorul şi dramaturgul Tudor Popescu (1930-1999) scrie pentru Albin Stănescu o poveste despre planeta (evident comunistă) Terra 2, ai cărei locuitori au eradicat de mult hoţia, minciuna, lenea, iar atunci când, din întâmplare, ajung printre ei nişte pământeni care vor să le fure aurul, îi „vindecă” de aceste apucături, transplantându-le creierele unor maimuţe extra-pământene. Parabola evidentă a plăcut în epocă, aşa încât Tudor Popescu a scris şi o piesă de teatru cu acelaşi titlu şi acelaşi subiect, care se va juca pe scenele teatrelor Tineretului din Piatra Neamţ, în 1978 şi Teatrul ,,Ion Creangă” din Bucureşti, în 1989 şi 1990.

În acelaşi an 1968 apar şi alte benzi desenate, mai scurte (de câte 2-3 planşe): Victor Babeş, Semnalul (despre Nicolae Bălcescu) , Izbânda, des. Puiu Manu, sc. Al Mitru; Ecaterina Teodoroiu, des. Teo Gheorghe; Janos Bolyai, des. Turos Ladislau, sc. Horvath Stefania; Puterea voinţei, des. Gheorghe Călăraşu, sc. Val Tebeică; Mierea dulce din pădure, Arcaşii, des. Burschi;

– Drumul mirodeniilor, des. Puiu Manu, sc. Val Tebeică; Temerarii de pe Belgica, des. Ofelia Dumitrescu, sc. Val Tebeică; Un român în Groenlanda, des. Pompiliu Dumitrescu, sc. Aurel Lecca şi Val Tebeică; Cuceritorii „Uriaşilor de piatră” (Edmund Hillary), des. Ioan Deak-Cluj, sc.Val Tebeică; Lacul cu elefanţi, des. Pompiliu Dumitrescu, adaptare de Val Tebeică după romanul cu acelaşi titlu al celebrului călător globe- trotter român, Mihai Tican Rumano.

În nr. 7/1969 apare pentru prima oară ,,Minitehnicus”, în urma unui concurs pentru cititori, el fiind desenat de Marius Basta din Timişoara, care l-a „înzestrat cu isteţime şi spirit de iniţiativă”. Minitehnicus este un roboţel omni-potent, inventat de redactie ca un partener ideal al tinerilor pionieri, un exemplu de urmat al ingeniozităţii româneşti. În anii următori, mai ales după ce Arnal îi va da un nou contur grafic, el va deveni mascota revistei, fiind preluat de mai mulţi desenatori. Numele său va fi sinonim cu ingeniozitatea şi inventivitatea pionierilor şi va fi purtat de concursuri şi tabere de creaţie tehnico-ştiinţifică. Ba chiar se va incerca şi editarea unei noi reviste, Minitehnicus, iniţiativă neaprobată însă de organele de partid şi de stat.

Prima BD în care apare Minitehnicus ca personaj, alături de Paratrăznea, Azorică-Tranzistor şi Măzărică se numeşte Aventuri electronice, des. Pompiliu Dumitrescu sc. Ovidiu Zotta.

În acest an au apărut următoarele seriale BD istorice: Şoimii Carpaţilor, des. Pompiliu Dumitrescu, sc. Petre Ghelmez; Vremea lui Ţepes Vodă, des. Anton Perussi; Arcaşii lui Ştefan cel Mare, des. Albin Stănescu, sc. Costache Anton; Noile isprăvi ale lui Dan Buzdugan, des. Puiu Manu, sc. Dumitru Almaş. Seriale BD science-fiction: Planeta răpită, des. Pompiliu Dumitrescu sc. Horia Aramă; Bolidul Misterios, des. Ioan Donca, sc. Eugen Hadai, după romanul lui Q. G. Lyn şi A F Bion. Seriale BD de aventuri: Vacanţele unui tânăr liniştit, des. Puiu Manu, ep 5 – sc. Aureliu Weiss; ep. 6 – sc. Alexandru Bogdan. Alte benzi desenate: Marele drum al incaşilor, des. Mihai Sânzianu, sc. Darie Novăceanu; Aventurile profesorului Parbriz, des. Jo (Iosif) Teodorescu, sc. Ovidiu Zotta.

În 1970 debutează spectaculos şi scurta carieră (doar 6 ani) – încheiată tragic – a promiţătorului artist Nicu Russu, cu două excelente BD de aventuri, în stilul nuvelelor din „Clubul temerarilor”: Diamantele negre, sc. Aurel Wiess; Megalozoon, sc. Vasile Mănuceanu.

În acelaşi an, pictorul Teodor Bogoi publica si el doua BD istorice: Taina corbului de aur, sc. Iuliu Raţiu şi Chemarea lui Horea, sc. V. Bârna.

Alt pictor, Mihai Sânzianu, împreună cu scriitorul Costache Anton, semnează BD-urile Paloşul neînvins şi Cuceritoarea văzduhului (despre Smaranda Brăescu, prima paraşutistă din ţara noastră).

În fine, Puiu Manu desenează Micul ostaş, după un text de Ion Grecea, iar Albin Stănescu publică o excepţională BD de aventuri, Adevăratul urmaş al lui Tarzan, sc. Tiberiu Ban şi Ecaterina Bokor, precum şi una „aeronautică”, Aurel Vlaicu, după un scenariu de Radu F. Alexandru (singura incursiune în domeniul celei de-a noua arte a viitorului parlamentar – pe-atunci doar redactor la revistă).

În 1971 apar următoarele benzi desenate: Transfăgărăşanul, BD de actualitate, cu muncitori devotaţi cauzei partidului, (9 pag.), des. Teodor Bogoi, sc. Adrian Mierluşcă; Ticuţă, des. Pompiliu Dumitrescu; Omul-radar, des. Nicu Russu, sc. Horia Aramă; Şoimii Carpaţilor, des. Ofelia Dumitrescu, sc. Petre Ghelmez (Această BD a mai fost desenată şi de Pompiliu Dumitrescu, în 1969, tot pe un scenariu de P. Ghelmez, dar având mai puţine planşe); Băieţii de pe strada mea, des. Puiu Manu, sc. Octav Pancu-Iaşi; Vacanţele unui tânăr liniştit: Efectul „G”, episodul 8, des. Puiu Manu, sc. Bogdan Alexandru; Aventurile colegului Minitehnicus, de Radu Marian, în care, pe lângă Minitehnicus, mai apar robotul Liţă şi puştiul Tiristor.

În numerele 1 şi 3 din 1972 apar primele desene ale lui Valentin Tanase, pe atunci elev la un liceu din Bucureşti: BD-ul istoric de 2 planşe Dreptatea lui Cuza Vodă, după o povestire de Dumitru Almaş. Zece ani mai târziu, Valentin Tănase va realiza ilustraţiile la trilogia „Povestiri istorice” de Dumitru Almaş, cărţi care vor deveni best-seller şi lucrări de referinţă pentru mai multe generaţii de copii, inclusiv cea din zilele noastre.

Radu Marian propune o bandă desenată nouă, excepţională BDSF de suspans, Misterul Roboţilor, având ca protagonişti pe Tiristor, Liţă şi pe extraterestrul Zlop.

Alte benzi desenate: Dunărea fierbinte, des. Nicu Russu, sc. Ion Aramă, după nuvela Vedeta 70 atacă! de acelaşi autor, apărută în colecţia „Clubul Temerarilor” nr.54/1968; Cavalerii aerului, des. Puiu Manu, sc. Radu Theodoru; Operaţiunea “Baraj”, des. Vintilă Mihăescu, sc. C. Anton şi Ovidu Zotta; Aghiotantii marelui Spartacus, des. Ofelia Dumitrescu, sc. Nina Stănculescu; Fiul Munţilor, des. Mihai Sânzianu, sc. Vlaicu Bârna; Aventurile lui Doduţă, o planşă umoristică de Cristian Ciomu.

Şi în 1973 predomină BD-urile istorice: Noile isprăvi ale lui Dan Buzdugan, des. Vintilă Mihăescu, sc. Dumitru Almaş; Miu-al-Florilor, des. Albin Stănescu, sc. Alexandru Mitru şi Aurel Tita; Pe câmpul Filaretului, des. Vintilă Mihăescu, sc. Al. Mitru; Spadă şi flacără des. Teodor Bogoi(viaţa lui Dimitrie Cantemir).

Apar însă şi BD de aventuri contemporane cu spioni şi infractori demascaţi de miliţia socialistă, precum: Descoperirea inginerului Al, des. Pompiliu Dumitrescu, sc. Petre Ghelmez; La bradul singuratic, des. Viorica Mihăescu, sc. Ludovic Bokor şi Val Dumitrescu Urmărirea, des. Albin Stănescu, sc. Tudor Negoiţă.

În fine continuă să fie publicate şi BD umoristice: Aventurile lui Siam, de Radu Gavrilescu, un puşti de 13 ani din Iaşi (scurtă povestire umoristică, în culori); Aventurile colegului Minitehnicus, stripuri de Radu Marian.

În 1974 cel mai important eveniment este întoarcerea lui Dim Dunăreanu, în cel de-al 9-lea episod din aventurile sale: Baladă eroică, des. Puiu Manu, sc. Octav Pancu-Iaşi.

Alte benzi desenate publicate acum sunt: Trei prinţi de la Carpaţi, des. Teodor Bogoi, sc. Corneliu Leu; Brigadier la 14 ani, des. Vintilă Mihăescu, sc. Nicolae Tic; Prietenii lui Pix, des. Pompiliu Dumitrescu sc. Aureliu Weiss; August fierbinte, des. Albin Stănescu, sc. Tudor Popescu; Drumul apei, des. Viorica Mihăescu, sc. Ilie Tanasache.

În 1975 apar: Transfăgărăşanul (12 pag.), este reluată de Teodor Bogoi, care adaugă 3 planşe variantei din 1971 – sc. A. Mierluşcă; Acţiunea „V”, un episod din cel de-al doilea război mondial – este ultima BD semnată de Nicu Russu, după un scenariu de Mihai Stoian; Balada valahă, des. Puiu Manu, sc. Alexandru Mitru; Dorobanţii, des. Viorica Mihăescu, sc. Dumitru Almaş; Paloşul vitejiei, des. Viorica Mihăescu; Exploratori fără voie, sc. Victor Kernbach, des. Ioan Podelean, o BDSF umoristică, singura incursiune în domeniul BD a acestui pictor; Implantul, des. Puiu Manu, sc. Tudor Negoiţă.

În primul număr din 1976, dintr-un articol intitulat „La mulţi ani, Minitehnicus!”, aflăm că simpaticul roboţel a împlinit 7 ani de când a fost creat de C. Arnal. Tot aici ni se spune că aventurile sale, în afară de Cutezătorii şi Racheta Cutezătorilor, au mai fost publicate în Pif Gadget şi în Sedmicka Pionyru din Cehoslovacia. Pe tot parcursul anului vor apare stripuri desenate de Nic Nicolaescu din seria „Minitehnicus intervine”.

În rest, benzi desenate din ciclul „File din epopeea nationala”: Detaşamentul erou, des. Pompiliu Dumitrescu, sc. V. Bârnă & C. Diaconu; Columnă în milenii, des. Vintilă & Viorica Mihăescu, „adaptare de Vasile Mănuceanu după Titus Popovici”, de fapt o calchiere a fotogramelor filmului regizat de Mircea Drăgan în 1968, Columna, (sc. Titus Popovici).

1977 este un an multi-aniversar iar desenatorii şi scenariştii revistei primesc sarcina să marcheze cum se cuvine aceasta: 70 de ani de la răscoala din 1907 (Neuitatul an 1907, des. Ioan Mihăescu, sc. Vlaicu Bârna); 100 de ani de la războiul de independenţă (Eroii de la Plevna, des. Puiu Manu); 60 de ani de la intrarea României în primul război mondial (Măriuca, des. Vintilă Mihăescu, sc. Costache Anton).

În cadrul seriei „Expediţiile Cutezătorii” apar în acelaşi an: Cuibul vulturilor, des. Ioan Mihăescu, sc. Dragomir Horomonea; Florile Carpatilor, des. Ofelia Dumitrescu, sc. Ileana Pita.

De asemenea Radu Marian publică câteva stripuri din seria „Aventurile colegului Minitehnicus”. De notat că nr. 17 este cel de-al 500-lea de la apariţiei revistei.

În 1978 apar două excepţionale benzi desenate istorice de Albin Stănescu, după scenarii de Vasile Mănuceanu, Din Zori de istorie şi Neînfrânţii. Ambele sunt remarcabile prin acurateţea desenului şi prin grija exigentă pentru cel mai mic detaliu.

Radu Marian continuă publicarea de stripuri cu simpaticul său personaj Minitehnicus.

În 1979 apar patru seriale BD, istorice şi contemporane: Burebista, des. Sandu Florea; La porţile Severinului, des. Puiu Manu, sc. Ion Grecea; Victor Babeş, des. Sandu Florea, sc. Lidia Igirosanu; Uriaşa putere, des. Puiu Manu, sc. Ilie Tanasache.

În nr. 9 este publicat articolul „Acasă la Pif Gadget” cu ocazia apariţiei nr. 500 al acestei reviste.

Din 1980 începe să publice BD în mod curent Valentin Tănase, care se angajase ca redactor la publicaţiile Cutezătorii. BD-urile sale vor marca definitiv deceniul 9 al secolului XX pentru cititorii de benzi desenate ai acelor vremuri. Venirea sa la Cutezătorii va da un suflu nou revistei, nu numai prin apariţia BD-urilor sale dar şi pentru că îşi aduce prietenii să publice aici, Traian Marinescu şi Sorin Anghel dar şi pentru că iniţiază un nou concurs de benzi desenate realizate de cititori.

Apar BD-uri istorice…: Burebista, evocare istorică de Vlaicu Bârna, desenată de Valentin Tănase; Vitejii Petrodavei, des. Sorin Anghel, sc. P. D. Popescu …precum şi pioniereşti: Acţiunea „D”, des. Sandu Florea, sc. Constantin Diaconu; Enigmele lui Dorel, des. Valentin Tănase, sc. Sandu Alexandru; Cutezătorii printre noi, des. Valentin Tănase sau Traian Marinescu, după fapte adevărate ale unor pionieri adevăraţi.

În 1981 este publicată o excepţionala BDSF, Întâlnire în spaţiu (două episoade totalizând 23 de planşe) desenată somptuos de talentatul Valentin Tănase, după un scenariu al scriitorului SF Horia Aramă: în 2010 o expediţie terestră descoperă populaţia aflată în criogenie a planetei Marte. Ca amuzament, să notăm că personajele Val şi Lia sunt inspirate grafic de Valentin Tănase şi soţia sa Liana, iar printre ceilalţi protagonişti ai poveştii îi găsim pe cei patru Beatles, fapt care nu trebuie să ne mire, ţinând cont de pasiunea artistului pentru celebra trupă de cântăreţi.

Tot acum mai apar: George Enescu, des. Elena şi Ion Mihăescu; O victorie dintre atâtea victorii, des. Puiu Manu, sc. Mihai Stoian, precum şi stripuri din seriile Fapte de cutezătorii, des. Ion Mihăescu, sc. E. Roşca sau Enigmele lui Dorel, des. Puiu Manu, sc. Sandu Alexandru.

În 1982apar mai multe BD istorice: Mircea, domnul Ţării Româneşti, des. Valentin Tănase, sc. Dumitru M. Ion; Escadrila nemuritoare, des. Puiu Manu sc. Ovidiu Zotta/Dinu Alexandrescu; Vitejii căpitanului Scridon, des. Puiu Manu, sc. V/ Barza & C. Diaconu; Tudor, des. Puiu Manu, sc. Al Mitru.

Temerarii spaţiului, des. Valentin Tănase, sc. Sorin Ştefănescu, este o altă interesantă BDSF inspirată de universul volumului Odiseea navei Space Beagle a lui A. E. Van Vogt şi în care personajele principale sunt inspirate grafic – din nou – de autorul însuşi şi de soţia sa Liana.

În fine, în seria „Expediţiile Cutezătorii” Elena şi Ion Mihăescu desenează Busola de aur, pe scenariul lui C. Diaconu. Apar în continuare stripuri din seriile Fapte de cutezanţă şi Enigmele lui Dorel, desenate de Valentin Tănase.

Şi în 1983 întâlnim aceeaşi structură tematică a BD-urilor: BD istorice: Neînfricaţii, sc. C. Anton şi Oştenii lui Mihai Viteazul (în care reapare – pentru a patra oară – Dan Buzdugan), sc. Dumitru Almaş, ambele desenate de Valentin Tănase; BD science-fiction: Întâlnirea de pe planeta misterioasă, des. Ion şi Vintilă Mihăescu, sc. Sorin Ştefănescu. Alte benzi desenate: Ciprian Porumbescu, des. Vintilă Mihăescu, sc. V. Creţu & L. Mihail, precum şi stripuri din seria Enigmele lui Dorel, desenate de Pompiliu Dumitrescu pe scenarii de Sandu Alexandru.

În primele numere pe 1984 ale revistei sunt publicate câteva mini-BD cu Pif (Pif pescar, des. Rmas). Urmează BD-uri istorice: Neuitata zi a Unirii din 1859, des. Valentin Tănase, sc D. Almaş; Detaşamentul eroic, des. Sandu Florea, sc. Petre Luscalov; Operaţiunea „Cer senin”, des. Puiu Manu, sc. Sandu Alexandru; Horea, des. Sandu Florea, sc. Titus Vijeu. Alte benzi desenate, de actualitate sau biografice: Mesajul, des. Puiu Manu, sc. S Alexandru; Cutezători ai ştiinţei: Al Ciurcu, des. Traian Marinescu, sc. I. M. Ştefan; Brigada îndrăzneţilor, des. Valentin Tanase, sc. Ilie Tanasache (viata de zi cu zi a unei brigăzi de sudori!); Enigmele lui Dorel, stripuri desenate de Sandu Florea, sc. S. Alexandru.

În 1985 apar: Întrecerea, des. Ştefan Damo, sc. Petre Luscalov; Comoara din cetatea Iliria, des. Puiu Manu, sc. Ileana Piţa; Taina Pergamentului, des. Valentin Tanase, sc. Tudor Popescu; ciclul „Galeria Cutezătorilor”, fapte adevărate desenate de Zahaira şi Ana Maria Buzea, Stefan Damo, S. Anghel; ciclul „Enigmele lui Dorel”, stripuri de. S. Anghel, sc. S. Alexandru.

În 1986 sunt publicate alte BD istorice şi de actualitate: Operaţiunea „Delta”, des. Valentin Tănase, sc. Ion Costin; Torentul, des. Puiu Manu, sc. Petre Luscalov; O echipă pentru locul I, des. Puiu Manu, sc. Sandu Alexandru; De din vale de Rovine, des. S. Anghel, sc. P. D. Popescu; S-a petrecut acum 2500 de ani, sc. S. Alexandru, desene semnate de Puiu Manu cu numele fiicei sale, Anca Nazarie.

Şi în 1987 apar benzi desenate, în ritm de o planşă pe săptămână, pe ultima copertă: Expediţiile Cutezătorii: „La un pas de extraordinar”, des. S. Anghel, sc. C. Diaconu; Cronică de vitejie, des. V. Tănase, sc. D. Almaş; Secretul tabloului, des. Puiu Manu, sc. S. Alexandru; Coloana fără sfârşit (mini-biografie a lui Constantin Brâncuşi), des. Valentin Tănase, sc. Nina Stănculescu; Raliul, des. Puiu Manu şi Anca Nazarie , sc. D. Lazar; Jurnal de bord, des. Puiu Manu, sc. Mircea; ciclul „Enigmele lui Dorel”, sc. S. Alexandru, des. Puiu Manu, Pompiliu Dumitrescu.

În 1988 apar: Primul zbor (al lui Traian Vuia), des. Valentin Tănase, sc. Ilie Traian; Aventuri la cota 1600, des. S. Anghel, sc. C. Diaconu; Micul tipograf, des. V. Tanase, sc. Sever Noran; Cei trei viteji, des. Puiu Manu, sc. P. D. Popescu; Întrecerea, des. Stefan damo, sc. Sever Noran; Primăvara din decembrie, des. I. Mihăescu, sc. P. D. Popescu.

În fine, în 1989 mai găsim: Schiorii, des. Marian Avramescu, sc. Sever Noran; Stânca vulturilor, des. Puiu Manu, sc. C. Diaconu; Un om în furtună, des. S. Anghel, sc. Teodor Axenti; August de foc, des. Puiu Manu, sc. Mihai Stoian; Brigadierii (Chemarea muncii), sc. Ion Comarnic, des. S. Anghel.

În ciuda conţinutului său propagandistic şi a mesajelor ideologice, revista ,,Cutezătorii” a fermecat copilăria a sute de mii de mici cititori, care au păstrat vie amintirea benzilor desenate publicate acolo de-a lungul timpului, după cum scrie şi istoricul Adrian Cioroianu: „Nu citeam textele revistei – în schimb devoram imaginile ultimei pagini, cu benzi desenate de Valentin Tănase, Albin Stănescu sau Pompiliu Dumitrescu.”(„15 ani de aventuri in spectrul vizibil”, Lettre In ternationale no 60/2006).

Pogonici

După ce redacţia revistei ,,Universul Copiilor” a fost preluată de oameni cu viziuni de stânga, aceştia i-au păstrat numele dar conţinutul era total diferit, în conformitate cu ideologia noului regim instalat la cârma României.

Era o practică curentă în epocă, cu scopul de a păstra, formal, o anumită continuitate. Era mai uşor să editezi o publicaţie care avea deja un mare număr de cititori şi să-i converteşti către ideologia noului regim treptat-treptat, decât să înfiinţezi o nouă publicaţie şi să-i convingi pe potenţialii cititori să scoată banii din buzunar ştiind că acel ziar are o politică editorială total opusă celei cu care cititorii fuseseră obişnuiţi toată viaţa.

Astfel, ziarul ,,Universul” fondat în 1884 şi devenit – în timp – cel mai citit şi respectat cotidian, a supravieţuit – cu numele – până în vara lui 1953. Evident, după preluarea puterii de către comunişti şi plecarea în străinătate a lui Stelian Popescu, ultimul patron şi director al ziarului, politica editorială a fost dicatată de către un comitet anonim de iniţiativă şi evident că făcea propagandă comunistă, la fel ca toate celelalte publicaţii.

La fel s-a întâmplat şi cu ,,Universul Copiilor”, condus de Mihai Gafiţa, care preluase direcţia revistei pentru copii după ce fostul redactor-şef Nicolae Batzaria fusese atacat în presă, exclus din Organizaţia Ziariştilor şi i s-a interzis să mai publice vreodată.

Pe data de 5 ianuarie 1949 revista celor mici a fost botezată ,,Pogonici”, după numele unui personaj dintr-o povestire bulgărească, Arici Pogonici, publicată anterior în paginile revistei.

Ea va fi editată de acum înainte sub egida Comitetului Central al Uniunii Tinerilor Muncitori. Cu apariţie lunară, în 32 de pagini, revista este cea mai apologetică din punct de vedere ideologic, dintre puţinele publicaţii pentru copii ce apăreau în acea vreme. Atât prin ilustraţie cât şi prin partea editorială revista face o propagandă deşănţată noului regim comunist. Ca ilustratori îi găsim şi aici pe Dem Demetrescu, Anatol Sirin, Iura Darie sau V. Crivăţ. Cu mici excepţii (Purcică poznaşul, de Dem, Duţu pescuieşte, de Crivăţ, scurte BD apărute în 1949) revista nu publică benzi desenate.

Numărul 6 din 25 martie 1953 are pe copertă o pionieră care învaţă sârguincios, cu portretul tovarăşului Stalin pe masă, veghind atent asupra ei (Conducătorul Uniunii Sovietice decedase pe 5 martie 1953).

Acest număr este primul care poartă un nou nume pe frontispiciul său, ,,Luminiţa”.

Luminiţa

Primele benzi desenate vor apare în paginile revistei ,,Luminiţa” abia după un an: Botosul şi osul, Vulpea păcălită, „poveşti fără cuvinte” de Nell Cobar (nr.7/1954). După încă un an, mai găsim o scurtă BD comică: Păţaniile pisoiului lacom, de Dures.

De-abia din 1956 benzile desenate încep să apară în mod curent în paginile revistei: Alarmă în subterană, des. Burschi, text Eduard Jurist, a cărei acţiune se desfăşoară sub pământ, familia Cartof fiind atacată de Mătrăgună şi Scai ( 2 superbe planşe în culori); Călătoriile lui Gulliver, des. Ed. Arno; Circul „A noua minune and Co”, Sprintenel, des. Dures; Căţelul Pif , des. Arnal, după revista Vaillant.

Începând cu nr. 5/1957 revista îşi schimbă formatul în cel italian, cu lăţimea mai mare decât înălţimea (macheta semnată de N. Nobilescu). Şi în acest an apar scurte BD precum: De ce am fost lăsat repetent, de Eugen Taru; Hocus-Pocus, de Arno.

În 1958 Radu Duldurescu desenează Valea lupului, Marele concurs, Poveste neobişnuită, toate într-un stil grafic de inspiraţie disney-ană.

Anul următor Dures mai semnează Comoara, sc. Constantin Deliu şi mai apare încă o poveste cu Placid şi Muzo, desenată de Nicolaou şi preluată din revista Vaillant.

În 1960 Puiu Manu semnează Timur şi băieţii lui, după romanul Comandantul cetăţii de zăpadă, de Arkadi Gaidar precum şi Misiunea a fost îndeplinită. În acelaşi an este preluată din Vaillant o mouă (scurtă) BD, Placid şi Muzo, des. Nicolaou, dar apar şi alte BD comice: Heleşteul, des. Dures; Un meci de pomină, des. Burschi, sc. E. Jurist; Călătorie în cosmos, des. Nobilescu.

În 1961 Puiu Manu desenează Expediţia celor 5, sc. Aurel Weiss iar anul următor Volodea Dubinin, adaptare după romanul cu acelaşi titlu al lui L. Kassil şi M. Poliacovski precum şi Vanea şi Mihaş, după V. Kriucenkin.

În 1963 apare o scurtă BDSF realistă, Povestea florii de foc, adaptare după G. Altov realizată de Alecu Popovici şi desenată de Radu Duldurescu precum şi mai multe stripuri de Burschi.

Între 1964-1967, un nou desenator îşi face o apariţie meteoritică în paginile revistei: Dumitru Negrea (1932-1981, semnează caricaturile din Urzica cu pseudonimul „Gan”). El publică un lung şi interesant (atât din punct de vedere grafic cât şi narativ) serial, Misterul învăţătorului Helmuth. Negrea mai semnează, în aceeaşi perioadă: 1964, Fram, ursul polar, după romanul omonim al lui Cezar Petrescu (de notat că, doi ani mai târziu, D. Negrea va ilustra şi volumul Năluca, de acelaşi scriitor, apărut la editura Tineretului.); 1965, Aventuri pe lună, sc. C. Roman; 1966, Nică A. Tomică în cosmos, sc. Gh. Iliescu; 1967, Aventurile lui Nică A. Tomică, sc. Gh. Iliescu.

Revenind la anul 1965, să notăm că nr. 4 al este unul de doliu, el consemnând dispariţia unui „mare fiu al poporului”: secretarul general al PMR şi conducătorul de facto al României, Gheorghe Gheorghiu Dej.

Doar 4 luni mai târziu, revista anunţa pe copertă că oferă spre lectură micilor săi cititori – simultan! – patru ”povestiri în imagini” în serial: Gebeides-Şoimul, roman-legendă de Al. Mitru, ilustrat de Beca Rind; Aventurile lui Muky şi Mache, text şi ilustraţii de Radu Duldurescu; Misterul învăţătorului Helmuth, ilustraţii de D. Negrea; Barbă Cot, BD fără text de Eugen Taru – pe ultima copertă.

Gebeides-Şoimul narează lupta geţilor, sub conducerea lui Dapix, contra cotropitorilor romani, în paralel cu povestea de dragoste dintre fiica sa Gebila şi vitezul Gebeides. Banda este elegant desenată de pictoriţa evreică Beca (Rebeca) Rind, a cărei semnatură am mai întâlnit-o în 1960, în revista săptămânală ,,Magazin”, editată de România Liberă, când a semnat romanele ilustrate Don Quijote, adaptare după Miguel de Cervantes, şi Taras Bulba, adaptare după N. V. Gogol (stripuri de 4 casete, cu textul sub desene, pe verticală).

Misterul învăţătorului Helmuth, desenat de Dumitru Negrea „după o idee de F. Langer” este un serial BD adaptat după romanul scriitorului ceh Frantisek Langer (1888-1965): Helmuth este un crud ofiţer hitlerist care se înfiltrează în satul ceh Podoli deghizat în învăţător, pentru a-i trage de limbă pe copii şi a-i demasca astfel pe sătenii care sabotau maşina de război nazistă.

Aventurile lui Muky şi Mache, un puşti din Bucureşti iar celălalt dintr-o ţară nenumită din America de Sud, sunt povestite de un animal imaginar dar simpatic şi desenate de Radu Duldurescu, care apare el însuşi în BD vreme de câteva casete. Mache îşi însoţeşte familia în America de Sud, unde tatăl său, inginer petrolier, este trimis în delegaţie. Din păcate după doar 4 episoade, seria se opreşte brusc şi fără explicaţii.

În 1966, alături de BD-urile de mai sus, mai apar serialul Cartea cu minunatele aventuri ale iepuraşului Ilie, text în versuri de Gheorghe Tomozei, ilustraţii de Livia Rusz precum şi câteva stripuri de Eugen Taru din seria Mis şi Pis. Nr. 10 are coperta desenată (pentru prima oară) de Felicia Avram (1921-2006), care animă deja piticii ce-i vor aduce celebritatea.

În 1967 noi desenatori îşi fac apariţia în paginile revistei: Iacob Dezideriu, cu bedeizarea Prinţ şi cerşetor, după romanul cu acelaşi titlu al lui Mark Twain; Ion Popescu Gopo, binecunoscutul creator de desene animate, continuă publicarea peripeţiile simpaticului său omuleţ, Homo Sapiens, începute iniţial în ,,Cravata Roşie”, până în 1969; Livia Rusz, care publica deja de peste zece ani în revista clujeană (în limba maghiară) ,,Napsugar”, debutează aici cu Maimuţa Kio, un serial de durată (doi ani), sc. Ovidiu Zotta.

În 1968 debutează alţi artişti, unii încă studenţi: Sandu Florea publică prima sa BD, desenată în registru comic, Năzdrăvăniile lui Păcală, sc. Theodora Florea, în serial; Gheorghe Marinescu semnează împreună cu scriitorul Mircea Sântimbreanu o BDSF, Pacifida (Dr. Felix călătoreşte în timp în « rezervaţia paleozoică » a Pacifizilor).

În acelaşi excelent an 1968, Radu Duldurescu – Dures desenează, pe scenariul Emiliei Căldăraru, o amuzantă mini-saga a unor personaje antropomorfe, Fixii şi Vixii: Fix contra Vix, iar Albin Stănescu realizează o documentată BD istorică, Căpitanul lui Mihai Vodă Viteazul, sc. Petre Luscalov, care va apare între 1968-1969. Anul următor scriitoarea Rodica Tott şi caricaturistul Adrian Andronic semnează împreună o BD umoristică pseudo-SF, Mus-a-Fir de pe planeta albastră. Tot în 1969 apare Tom şi Tic, des. Radu Duldurescu. De notat că, în acest an, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la apariţia revistei, în numărul special consacrat evenimentului apare un autoportret desenat de Dures, înconjurat de cele aproape 30 (!) personaje ale sale. Acest lucru demonstrează atât fidelitatea autorului faţă de revistă dar şi faptul că Radu Duldurescu era considerat cel mai important ilustrator al revistei (ca o curiozitate, să notăm că el şi-a botezat fetita… Luminiţa!).

Şi 1970 este un an bogat în benzi desenate: Peticilă şi Andrei fac cu maimuţoiul trei, des. Puiu Manu, sc. Octav Pancu-Iaşi; Zet, hoinarul printre stele, des. Radu Duldurescu, sc. E. Căldăraru; Ion Vodă cel Viteaz, des. Dumitru Dobrică, sc. Dinu C. Giurescu.

După aceşti ani de vârf ai producţiei de BD, în paginile revistei ,,Luminiţa” vor mai apare câte una, maxim două povestiri BD în serial pe an şi mai multe scurte povestiri grupate pe „cicluri”:

1971 – Mac Fantomas , des. Livia Rusz, sc. Lucia Olteanu;

1972 – De-ale lui Guţă, stripuri de Euger Taruîn Lumea Copiilor, supliment al revistei Luminiţa;

1973 – Fănel şi Săndel, des. Dumitru Dobrică, sc. Gica Iuteş; Cabana părăsită, 1 planşă, des. Albin Stanescu, sc. Nic Ştefănescu;

1974 – Copiii de pe strada albă, des.Livia Rusz, sc. Alecu Popovici; Misiunea de zbor: Omenia, des. Dures, sc. Mihai Caranfil; Hotarul furtunilor, des. Albin Stănescu, sc. Vasile Mănuceanu;

1975 – Asaltul Carpaţilor, des. Puiu Manu, sc. Vasile Mănuceanu;

1976 – Şi şcolarii au luptat pentru unire, des. Puiu Manu, sc. D. Almaş; Tudor Vladimirescu, Mari patrioţi, mari revoluţionari, Eroi de epopee, des. Albin Stănescu, sc. Dinu C. Giurescu;

1977 – 1877, des. Vintilă Mihăescu, sc. Al Mitru; în ciclul „oameni de seamă” sunt publicate portretele unor personalităţi ale ştiinţei româneşti: Dimitrie Leonida, Victor Babeş, Anghel Saligny, Emil Racoviţă, Gheorghe Tiţeica, Petru Poni, Ştefan Procopiu, desenate de Vintilă Mihăescu, sc. I. M. Ştefan;

1978 – Burebista, des. Ion Mihăescu, sc. D. Almaş; Alba nemuritoare, des. Sandu Florea, sc. P.D Popescu;

1979 – Asaltul cel mare, des. Ioan Mihăescu sc. Haralamb Zincă; Vremea Unirii, des. Ion Mihăescu, sc. P. D. Popescu; scurte BD istorice ( de câte o planşă) din ciclul „Oameni ai zilelor noastre” de Albin Stănescu;

1980 – Burebista, des. Dorandu (Sandu Florea), sc. Radu C. Georgescu;

1981 – Sandu Florea desenează BD-uri istorice din ciclul „File de legendă” (sc. D. Almaş): Movila lui Burcel, Mihai Viteazu Biruitorul, Tudor Vladimirescu, Ileana Cosânzeana din Ţara Haţegului, Căpitanul lui Radu Vodă de la Afumaţi, Vifor, calul năzdravan, Unirea cea mare;

1982 – Prietenii, des. Puiu Manu, sc. Sandu Alexandru; Sorin şi Sorina, des. Radu Duldurescu , sc. Gh. Brătescu; scurte povestiri BD din ciclul „ File de legendă”, des. Sandu Florea sau Ion Mihăescu; scurte BD din ciclul „Întâmplări adevărate”, des. Dures; ciclul „Oameni de seamă”: Vasile Pârvan, sc. I. M. Stefan, des. Elena Mihăescu;

1983 – Planeta lianelor, des. Valentin Tănase, sc. Horia Aramă; ciclul „File de legendă” des. Sandu Florea, Elena Mihăescu, Angi Petrescu Tipătescu, Dures; ciclul „Întâmplări adevărate”, des. Dures;

1984 – Planeta de gheaţă, des. Valentin Tănase, sc. Horia Aramă; ciclul „Întâmplări adevărate”, des. Dures, Gyorgy Mihail; ciclul „File de legendă”, des. Sandu Florea.

De notat că, în povestirea Un întâi mai legendar – sc. Gheorghe Brătescu, des. Sandu Florea, apare ca personaj, pentru a doua oară (prima oară va fi în anul precedent, în paginile revistei ,,Şoimii Patriei”) Nicolae Ceauşescu care, alături de viitoarea sa consoartă, „conduce” marea manifestaţie antifascistă de la 1 mai 1939.

1985 – Planeta dispărută, des. Puiu Manu, sc. Horia Aramă; scurte povestiri fără titlu, din ciclurile „File de legendă”, des. Sandu Florea, Puiu Manu şi „Din cronica de azi a ţării” des. Puiu Manu; ciclul Întâmplări adevărate”, des. Dures.

1986 – diverse BD de câte 2 planşe desenate de Puiu Manu: Vele înfruntând Pacificul, sc. Lidia Novac; Traian Vuia – Cutezătorul, sc. I. M. Stefan; Vitejii din Bateria 21, sc. Stefan Zaides; Legământul, sc. Iuliu Raţiu; Vitejii, Mircea cel Mare la Rovine, Floarea din decembrie, sc. Petru Demetru Popescu; Nici pe aici nu se trece, sc. Vlaicu Bârna; Spre planeta Diamant, des. Puiu Manu, serial după scenariul lui Gheorghe Brăescu (continuare a BD-ului Sorin şi Sorina, desenat în 1982 de Radu Duldurescu);

1987 – alte benzi desenate de Puiu Manu, de câte două pagini, după diverse scenarii: Livada brigadierilor, Cealaltă bătălie, Cea mai fericită clipă, La cota 40, sc. S Zaides; Eroi de epopee, Decebal, regele tuturor dacilor, Grenadierul, Pentru ţară, sc. P. D. Popescu; Băiatul şi cartea, sc. S. Alexandru; Constelaţia galbenă din umbra pădurii, sc. Lidia Novac; De-ale lui Petruţ, stripuri desenate de Virgil Tomuleţ; Călugăreni-Giurgiu, des. Valentin Tănase, sc. P. D. Popescu.

1988 – continuă seria de scurte BD de Puiu Manu: Din vremea unirii; Oşteanul revoluţiei, Vremea lui Brâncoveanu, Cantemir şi Neculce, sc. P. D. Popescu; Surprize, sc. S. Zaides; Balonul căpitanului Ferechide, sc. Daniel Cocoru; Milcovia, sc. Mircea Micu; Aurel Vlaicu, sc. Ion Dodu Balan; Mihai Viteazu, sc. D. Almaş, des. Valentin Tănase; în acest an mai notăm şi o premieră absolută: Eroi de epopee: Marea Unire, un colaj foto-BD de Puiu Manu, în care apare din nou Nicolae Ceauşescu (se împlineau 70 de ani atât de la unirea cu Transilvania cât si de la naşterea conducătorului iubit);

1989 – alte scurte BD de Puiu Manu: Prietenia, sc. Ion Dodu Balan; Pionierie, ani de bucurie, sc. M. Micu; Unire-n cuget şi-n simţiri, 1 Mai, Bălcescu, Fapte de neuitat, Secţia de artilerie nemuritoare, Eroul de la Oarba de Mureş, sc. P.D. Popescu; Inimi voioase, fapte frumoase, Arcul dintre creste, Surpriza, sc. S. Zaides.

Arici Pogonici

Este un „album vesel pentru cei mici editat de revista Luminiţa”, oferit copiilor preşcolari din România, de ziua lor – 1 iunie 1957. Publicaţia poartă numele personajului apărut prima oară în ,,Universul Copiilor” şi care mai dăduse numele unei alte reviste. Dar, de această dată, conţinutul este total diferit, lipsind aproape cu desăvârşire propaganda ideologică directă.

Cu apariţie lunară, revista are un format A5 şi 16 pagini în culori, în care predomină ilustraţiile şi benzile desenate semnate de Eugen Taru, Ed. Arno, Matty, Clelia Ottone, Dem Demetrescu, Rik Auerbach, Nell Cobar, cel puţin în primii ani.

În 1957 apar în serial, sub formă de scurte BD şi stripuri, aventurile unor personaje antropomorfe, dar nu numai: elefantul Trompişor (cu preocupări diverse: şcolar, pictor, fotbalist, scamator, săritor de la trambulină) este desenat de Nell Cobar; purcelul Ghiţişor (care merge în vizită, face duş, culege mere, cere ajutor, etc) e imaginat de Ed. Arno; năzdrăvanul puşti Niţă Calcănstrăchini este desenat mai întâi de Nobilescu dar rapid preluat de… Matty.

Ocazional mai apar scurte BD precum : Prinţişorul fir-de-aţă, desene de Eugen Taru, Gigel, Vasilică, imaginaţi de Arno iar Puiu Manu semnează stripul Prima lecţie. Alte „întâmplări fără cuvinte” mai sunt desenate de Dures, H. Leru, D. Grebu.

În 1958 continuă aventurile lui Niţă Calcănstrăchini, Gigel şi Ghiţişor dar apar şi personaje noi, ale căror aventuri se întind – în serial – pe parcursul întregului an: Cuţu şi Miau sunt, aşa cum le arată şi numele, un căţel şi o pisică antropomorfă imaginaţi de Viorica Dinescu şi Radu Duldurescu, care semnează „Dures” cele trei pagini pe număr cu peripeţiile personajelor; Nucăpanăghindăfrunză este de asemenea un personaj inedit şi simpatic, desenat de Geta Brătescu pe scenariul lui S. Iosif; Bib şi Bob sunt două maimuţe neastâmpărate, imaginate de caricaturistul A.Rik (Rik Auerbach); Balonul isteţ este chiar un… balon, ale cărui peripeţii sunt desenate de Nobi – N. Nobilescu.

Şi alţi desenatori mai semnează acum câte o scurtă BD: De închiriat o sperietoare, desene de Dem; O întâmplare cu o minge, imaginată de Puiu Manu; Două veveriţe isteţe, de… Walt Disney (!); Când pisica nu-i acasă, desene de Dumitru Dobrică; Strângeţi fier vechi, îi îndeamnă pe micii cititori Ed. Arno.

Anul 1959 demarează cu un serial de neuitat pentru cititorii revistei Arici Pogonici care au astăzi 55-60 de ani: Habarnam în oraşul soarelui, desenat de Coca Creţoiu Şeinescu, după romanul cu acelaşi titlu al scriitorului sovietic Nikolai Nosov, roman apărut în URSS doar cu un an înainte.

În acest an mai debutează în paginile revistei Felicia Avram, care îl trimite pe Lică Lăcomică în excursie. O scurtă apariţie îşi face şi Adrian Niculescu, care desenează Din isprăvile lui Lică.

În 1960 Dures dă contur grafic personajului mascotă al revistei, Arici Pogonici, pe care îl trimite, în episoade diferite, în Oraşul copiilor, La munte, Printre copii la cămin dar şi În vizită la gospodăria colectivă.

Colectivizarea forţată a proprietăţii agricole din ţara noastră începuse în 1949 şi, după o perioadă de stagnare, între 1953-1956, a fost continuată cu brutalitate până la finalizarea întregului proces, în 1962. Distrugerea proprietăţii private din România nu face obiectul studiului nostru, dar conducătorii comunişti ai României trasaseră sarcini precise responsabililor cu propaganda, să prezinte într-o lumină cât mai favorabilă ,,beneficiile” colectivizării şi nici măcar revistele pentru preşcolari nu au scăpat de aceste sarcini. Vom vedea în cele ce urmează că şi alţi desenatori îşi vor trimite micile personaje la gospodăria colectivă.

Tot în 1960 Eugen Taru desenează Cheiţa de Aur, adaptare a romanului lui Alexei Tolstoi, Aventurile lui Buratino. În fine, Burschi îşi face o apariţie timidă cu …Racheta.

În 1961 continuă serialul Cheiţa de Aur iar Puiu Manu semnează mai multe benzi desenate: Nic şi Pic la săniuş; Spitalul păpuşilor; La noi în colectivă.

Anul 1962 aduce micilor cititori ai revistei noi seriale: Meşterici şi Boroboaţă, desene de Burschi, sc. Mioara Cremene; Bob-Hoinar şi Franzeluţă, des. Dem, sc. Mircea Sântimbreanu; Iepurilă face sport, des. Olimp Vărăşteanu, pe scenariul semnat de celebrul cuplu de textieri, Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu.

Puiu Manu explică în benzi desenate De ce plouă?, De ce tună? De ce fulgeră?, Apa, Puterea apei, etc.

În anul 1963 Dures inventează noi personaje: Nelu şi echipajul lui (căţelul Bobic, maimuţa Bic şi ursuleţul Bibo), versuri de Dimos Rendis; Aventurile lui Păpădici (alături de Licurici, Atom-Boţ-Chilimboţ, Robot-Cunoaşte-Tot), versuri de Emilia Căldăraru. În fine, Nobilescu desenează Povestea mierii, Povestea sticlei iar Dures Povestea pâinii dar şi Aventurile lui Nelu mititelu la gospodăria colectivă.

În nr. 11/1963 demarează un nou serial, intitulat simplu, Trei eroi, cu Apolodor, pinguinul tenor, Amedeu, cel mai cumsecade leu şi cangurul Ilie. Textul şi desenele sunt semnate de… Gellu Naum, da, chiar el, cel mai mare poet suprarealist al României!

Serialul va continua pe parcursului anului 1964, an în care va apare la editura Tineretului volumul A doua carte cu Apolodor. Prima a apărut în 1959, ilustrată de Jules Perahim iar în 1988 vor fi editate două cărţi de benzi desenate de N. Nobilescu, Amedeu, cel mai cumsecade leu şi Apolodor, un mic piguin călător, pe versurile lui Gellu Naum.

În 1966 Livia Rusz publică prima sa BD în paginile revistei, Fluieraşul şi ulciorul, în timp ce Dumitru Dobrică revine cu aventurile unui fulg de nea, Puf Pufos, poveste de Petre Ghelmez. Eugen Taru semnează De-ale lui Păcală.

Anul 1967 este o piatră de hotar. Acum demarează două seriale de lungă durată, care vor face fericiţi o generaţie întreagă de mici cititori ai revistei: Minunile din cetatea Piticilor, de Felicia Avram (1967-1968); Aventurile lui Mac, des. Livia Rusz, sc. Lucia Olteanu (1967-1975). Mai apar însă şi alte benzi desenate: Dan, Dana şi Roboţel, serial, des. Clelia Ottone, versuri Tudor Măinescu; Capra cu trei iezi, Motanul încălţat, Lebedele, Cenuşăreasa, sunt BD de câte o pagină, adaptate de Tudor Măinescu şi desenate de Clelia Ottone.

În 1969 Horia Aramă scrie scenariile la mai multe episoade din peripeţiile puștiului Mache: Mache Fantomas, des. Dures; Din întâmplările lui Mache, des. Dumitru Dobrică.

În 1970 continuă Aventurile lui Mac şi Din aventurile lui Mache, dar apar şi noi BD: Rănică Vulpoiu, sc. Vlaicu Barna, des. A. Demian; Năzdrăvăniile lui Pogonici, stripuri fără cuvinte de Eugen Taru; mai multe episoade din noile aventuri ale lui Haplea, în România contemporană, desenate de Marin Iorda, pe versuri de Tudor Muşatescu: Haplea la pescuit, Haplea la meci de fotbal, Haplea boxer, Haplea şi căţelul încăpăţânat, Haplea e distrat. Seria se întrerupe din nou, din cauza decesului lui Tudor Muşatescu, în noiembrie 1970.

Între 1971-1975 în revista sunt publicate– concomitent – două serii: Aventurile lui Mac, des. Livia Rusz, sc. Lucia Olteanu (cu o menţiune specială pentru episodul apărut în 1972, Mac şi invadatorii, excelentă parodie a serialului de televiziune Invadatorii); Sportivii din Ţara Piticilor, de Felicia Avram.

În anul 1976 debutează o nouă serie desenată de Livia Rusz, Uimitoarele întâmplări ale lui Avi, pe scenariul lui Iuliu Raţiu, în care personajele pozitive, avionul Avi, elicopterul Eli şi balonul Balonel se confruntă în fiecare episod cu inamicul lor permanent… Cioara.

Între 1976-1979 apar scurte BD-uri istorice, pe câte o pagină, desenate realist de Iacob Dezideriu, Kalab Francisc, Sandu Florea şi Albin Stănescu precum şi din ciclul „Fapte frumoase, inimi voioase” desenate de Livia Rusz, pe versuri de Ileana Bumbac sau Elena Dragoş.

În fine, în 1979 mai sunt publicate câteva episoade din seria Noile întâmplări ale lui Avi, des. Livia Rusz, sc. Iuliu Raţiu.

După Uniunea Tineretului Comunist, Uniunea Studenţilor Comunişti din România şi Organizaţia Pionierilor, în anul 1976 a luat fiinţă o nouă organizaţie de încorsetare şi constrângere a „tineretului patriei socialiste”: „Şoimii Patriei”. Din ea urmau să facă parte preşcolarii între 4 şi 7 ani şi scopul său era sa-i îndoctrineze din faşă cu ideologia mincinoasă a P.C.R.

Organizaţiei îi lipsea însă un organ propriu de exprimare, aşa cum era revista ,,Cutezătorii” pentru Organizaţia Pionierilor şi, în 1977, s-a decis ca revista ,,Arici Pogonici” să se transforme în ,,Şoimii Patriei” care, chiar dacă păstra aceiaşi redactori şi colaboratori, sumarul ei devenea mult mai impregnat ideologic, marcând parcă o revenire la anii 50.

Şoimii Patriei

Revista înlocuieşte deci, din 1980, ,,Arici Pogonici”, păstrând apariţia lunară.

Între 1980-1985 apar în serial Noile Aventuri ale lui Avi, des. Livia Rusz, sc. Iuliu Raţiu, în care Avi, Eli şi Balonel coexistă cu personaje umane: pionieri şi pioniere. Mai apar şi scurte BD, din ciclul „File de legendă”: Goarna, sc. Iuliu Raţiu, şi Legenda horei, sc. P.D. Popescu, ambele desenate de Sandu Florea.

În mai multe numere Zi de zi fapte frumoase ale pionierilor sunt desenate de Livia Rusz sau Burschi pe versuri de Elena Dragoş sau Ileana Bumbac.

În 1982 demarează un serial longeviv de stripuri Aventurile lui Costel, povestite chiar de el, desenat de Burschi.

Din ciclul „File de legendă” apar următoarele scurte BD, unele adaptate după povestiri clasice: Moş Ion Roată şi Unirea, după Ion Creangă, des. Sandu Florea; Stejarul din Borzeşti, după Eusebiu Camilar, des. Valentin Tănase; Măriuca, des. Pompiliu, sc. Elisabeta Ioniţă; Fata babei şi fata moşului, des. Pompiliu, după Ion Creangă; O poveste cu un stup de albine, des. Valentin Tănase, sc. D. Almaş; Ştefan cel Mare, biruitor în lupta de la Vaslui, des. V. Tănase, sc. D. Almaş.

În 1983continuă serialele din anii precedenţi iar în ciclul „File de legendă” sunt publicate:

– Vedea prin viitor, departe…, „imagini” de Dumitru Dobrică, versuri de Elena Dragoş – o mare premieră, pentru prima oară Nicolae Ceauşescu apărea într-o bandă desenată: povestea copilăriei nefericite şi a luptei de clasă a viitorului conducător vizionar al României; Fata de la Cozia, des. Valentin Tănase, sc. Al. Mitru; Muma lui Ştefan cel Mare, des. V. Tănase, după Dimitrie Bolintineanu; Cel mai tânar căpitan, des. V. Tănase, sc. D. Almaş; Victoria de la Posada, des. V. Tanase; Preda Buzescu, des. Pompiliu, după D. Bolintineanu; Mircea cel Mare şi solii, des. Sandu Florea, după D. Bolintineanu.

Deşi intrat în conştiinţa publică sub numele de Mircea cel Bătran, din anii 80 istoricii comunişti îl rebotează Mircea cel Mare, ca nu cumva să fie considerat numele său o aluzie la vârsta conducătorului de atunci al Romăniei, Nicolae Ceauşescu.

În 1984 apar: 24 ianuarie – Unirea Principatelor, des. Ion Mihăescu, sc. P. D. Popescu; Gina şi Daniela, des. Dumitru Dobrică, sc. Irimie Străuţ, din ciclul „Întâmplări adevărate”.

Anul următor, în ianuarie, apare ultimul episod din Aventurile lui Avi, dar în numerele urmatoare, în paralel cu seria de stripuri Aventurile lui Costel, este publicată o bandă desenată interesantă din punct de vedere grafic şi narativ, Păpuşa care a fugit de-acasă, des. Laurenţiu Sârbu, sc. Iuliu Raţiu.

În 1986 apar numai BD-uri istorice: Inima română, des. V. Tănase, sc. Crina Decuseară-Bocsan; Tudor şi Tudoraş, sc. D. Almaş, des. V. Tănase; Decebal, regele dacilor, des. V. Tănase, sc. P. D. Popescu; Mircea şi şoimul Clonţ-de-fier, des. Ion şi Elena Mihăescu, sc. D. Almaş; Steagul cu cap de lup, des. V. Tănase, sc. D. Almaş; Zile de eroism, des. D. Almaş, des. V. Tănase; Stejarul Unirii, des. V. Tănase, sc. P.D. Popescu.

Anul următor, pe lângă Aventurile lui Costel desenate de Burschi şi câteva scurte BD istorice desenate de Valentin Tănase şi Albin Stănescu este de remarcat apariţia unei BD drăguţe realizate de Virgil Tomuleţ după filmul de animaţie Pinocchio al lui Walt Disney.

În fine, între 1988-1989 apar în continuare BD-uri istorice anoste din punct de vedere al subiectului, desenate de Valentin Tănase şi Albin Stănescu, până la schimbarea de regim din decembrie 1989.

Almanahuri

În anii 80 conducerea de partid şi de stat a impus tehnica autofinanţării instituţiilor de cultură, în special a teatrelor și a revistelor culturale care, prin natura lor, nu puteau fi profitabile. Şi atunci ,,capete luminate” au (re)inventat suplimentele de tot felul şi mai ales almanahurile.

De menţionat că, în perioada interbelică, se editaseră cu succes de public numeroase almanahuri, numite uneori calendare: Calendarul Copiilor, Calendarul Bibliotecii copiilor şi tineretului, Almanahul Şcolarilor, Almanahul Universul Copiilor etc. Ba chiar în 1956, în perioada de dezgheţ cultural, revista ,,Luminiţa” a editat în mod excepţional Almanahul Celor Mici 1957, cuprinzând mai multe benzi desenate de Radu Duldurescu – Trică şi Lică la pescuit, Ed. Arno – Vântul păcălit, Grădinarul cel isteţ precum şi de Dem Demetrescu – Dănilă Prepeleac, Punguţa cu doi bani, Harap Alb, Capra cu trei iezi, adaptări după poveştile lui Ion Creangă.

Almanahul Cutezătorii

În 1980 apare primul almanah Cutezătorii, în paginile sale găzduind, bineînţeles, şi benzi desenate: una istorică şi una science-fiction: Burebista, des. Sandu Florea, text. Al. Mitru; Fluviul dispărut, des. Dora Andu (pseudonimul colectiv al lui Theodora şi Sandu Florea), sc. Horia Aramă.

Un an mai târziu, găsim din nou o banda desenată istorică şi una science-fiction: Sub steagul lui Ştefan cel Mare, des. Valentin Tănase, sc. C. Anton; Un cutezător în spaţiu, des. Sandu Florea, sc. Horia Aramă. Plus un strip de Radu Marian, cu Sorinel şi Robidic.

În 1982 sunt publicate benzi desenate ale premianţilor de la cel de-al treilea concurs BD, organizat de revista Cutezatorii în 1980: Misiunea Alfa, des. Kiraly Vilmos (premiul III); Cuiul, des Bogdan Prejoianu (premiul II). În plus, mai apare BD-ul Detectivii dintr-a VII-a C, des. Puiu Manu, sc. C. Diaconu.

Anul următor, în cadrul unui „medalion Cabrero Arnal”, desenatorului francez i se publică fotografia şi o BD de mai multe planşe: Pif şi hărnicia.

În 1984 găsim tot o singură BD, desenată de Traian Marinescu, după un text de Magda Sorescu, Bomba cu frig, precum şi câteva stripuri de Radu Marian.

În 1985, în sfârşit, lui Radu Marian i se oferă un spaţiu mai amplu, publicându-i-se opt planşe din seria Aventurile Colegului Minitehnicus, sc. Rodica Popescu (care este de fapt soţia sa). Mai apar: Un Aladin modern şi fantasticii săi copii, des. Adina Nanu, text Georgina Viorica Rogoz; Paloşul cu mâner de argint, des. Sandu Florea, sc. C. Anton.

În anul următor este publicat BDSF-ul Tim, fiul timpului, des. Elena Mihăescu, sc. Emilia Caldăraru şi, din nou, câteva stripuri semnate de Radu Marian.

În 1988 apar doar traduceri. Lumina Nordului este un BD realist italian, des. Luigi Sorgini, sc. Mario Basari. În cadrul rubricii „Prin universul benzii desenate” sunt publicate BD-uri de câte o planşă, preluate din diverse reviste străine: Tarantule, din Tremplin, Belgia; Top, din Topolino, Italia; Les Schtroumpfs, din Il Giornalino, Italia; Placid et Muzo, din Pif Gadget, Franţa.

La fel şi în 1989 (almanahul este datat 1990), când este publicată banda desenată Capcanele Mării, sc. Yves Paccalet, des. Dominique Serafini, preluată din revista belgiană ,,Dauphin” (Les Pièges de la mer, 1986). În plus o pagină cu Enigmele lui Dorel, des. Puiu Manu, sc. Sandu Alexandru.

Almanahul Vacanţa Cutezătorilor

În septembrie 1988 redacţia Cutezătorii oferea micilor săi cititorilor săi o plăcută surpriză: un almanah în întregime consacrat benzilor desenate. Sumarul său, bogat şi variat, cuprinde în special BD-uri româneşti: Paloşul neînfrânt, des. Albin Stănescu, sc. Mihai Stoian; Piloţi de vânătoare, des. Puiu Manu, sc. Sandu Alexandru; Delfi, des. P. Emil, sc. Ion Costin; Al treilea Făt-Frumos, des. Ştefan Damo, sc. Iuliu Raţiu; Întâlnire în spaţiu, des. Valentin Tănase, sc. Horia Aramă

(Pământenii apără populaţia criogenizată a planetei Marte de invadatori extratereştri agresivi); Lacul Elefanţilor, des. Elena Mihăescu, sc. Val Tebeică (despre celebrul Mihai Tucan Rumano); Enigmele lui Dorel, BD-uri interactive desenate de Pompiliu Dumitrescu.

În cadrul rubricii «Oaspetii almanahului nostru» sunt traduse câteva BD-uri străine : Dovleacul zburător, (cu Pif şi Hercule), după C. Arnal, sc. M. Motti, des. François Dimberton, din revista Pif Gadget; Vânătorul şi şarpele, poveste populară ilustrată de Levon Haciaturian, din Mişa (U.R.S.S.); Chip şi Dale, preluată din Topolino (Îtalia).

Şi încă un lucru inedit, este lansat un nou concurs BD: cititorii trebuie să continue o bandă desenată de Ştefan Damo, după scenariul lui Ion Costin: Cuibul de foc.

La concurs au participat 282 de tineri, desenatori şi scenarişti; s-au acordat 8 premii şi 5 menţiuni pentru BD precum şi 3 premii şi 4 menţiuni pentru scenariu (prezentaţi in nr. 49/1988 al revistei Cutezătorii. Premiul I a revenit lui Călin Stoicănescu din Timişoara. Iată ce povesteşte el, într-o scrisoare adresată autorului: «Am avut plăcuta surpriză să constat că povestirea mi-a fost premiată. M-am ales cu satisfacţia morală, primind şi o scrisoare a redactorului şef prin care mi se comunica amânarea «sine die» a premierii şi cu publicarea a 2 şi ¾ planşe din cele 4 trimise, sub titlul Expediţia (în almanahul următor). Ideea povestirii (condamnarea războiului) şi izul ei ştiinţifico-fantastic au fost eliminate prin cenzurarea ultimei planşe în care mi-am permis să prezint şi un miliţian cu vederi înguste. Aşadar, cenzură şi în BD ! »

Practic, aşa cum se vede din planşa reprodusă, ultima parte a sa a fost redesenată, stângaci şi fără talent de cineva din redacţie.

În 1989 deci, a apărut şi un al doilea almanah, având aceeaşi structură ca şi primul. BD-uri româneşti: Victoria, des. Valentin Tănase, sc. Mihai Stoian; Nufărul de Aur, des. Valentin Tănase, sc. Ioan Ionaşcu; Puiul de elefant, des. Puiu Manu, sc. S. Alexandru ; Secretul plantelor din Fiji, sc. Horia Aramă, des. Elena Mihăescu; Doctorul cel bun: comoara, des. Ştefan Damo ; sc. Cătălina Popa; Enigmele lui Dorel, des. Puiu Manu, sc. Sandu Alexandru. Rubrica «oaspetii almanahului nostru»: Cocco şi Dodo: Computerul, des. Boselli, din Topolino (Italia); Placid et Muzo : Antrenorul, des. Nicolaou, din Pif Gadget (Franta); O zi neobişnuită, povestire de Nina Gavrilova, des. Valentin Rozanţev, din Mişa (U.R.S.S.); Aventurile lui Septy, din Sedmicka Pionyru (Cehoslovacia).

Almanahul Copiilor

Uniunea Scriitorilor din Bucuresti a editat, începând cu 1978, Almanahul Copiilor, ca supliment al Almanahulul Literar.

La început redactorul responsabil al almanahului era Mircea Micu, iar prezentarea grafică era asigurată de Mihai Cârciog, viitorul patron de presă miliardar (peste 12 ani), fondator al trustului de presă ,,Expres” (,,Expres Magazin”, ,,Infractorul”, ,,Academia Catavencu”, ,,VIP”, ,,Cuvântul”, ,,Evenimentul Zilei” etc).

Almanahul are 120 de pagini în culori, din care 20-35 sunt consacrate benzilor desenate. Fapt care îi atrage pe copii, care în Cutezătorii sau în Luminiţa nu avea dreptul decât la una-două pagini BD pe săptămână) respectiv pe lună. Până în 1982 aici predomină benzile desenate de Sandu Florea, în special cele din ciclul «Aventurile căpitanului Căliman Mână de Fier”, după scenarii scrise de Radu Theodoru.

În 1978 găsim deci o povestire istorică, Troia dobrogeană, desenată de Sandu Florea şi alte două scurte BD realizate de două eleve (?): Zâna furată, des. Daniela Băiaşu, text Al. Mitru; Misterul celor 3 corăbii, des. Mariana Drăghici, text Ioan Dan (autorul celebrului roman Cavalerii ordinului Basarab).

În 1980 demarează ciclul de aventuri istorice având ca personaj central pe căpitanul de pânzare, Căliman Mână de Fier, corsarul Măriei sale Ştefan Voievod. Personajul este inspirat de căpitanul Oalde Mâna de Fier, care – la fel ca şi el – va cuceri cetatea Lerici de la gura Niprului, din mâinile fraţilor genovezi Senarega (a se vedea nuvela Spada Destinului din volumul Strămoşii (Radu Theodoru, ed. Militară, 1967). În ediţia din anul următor va apare un alt episod: Hoarda de Aur, după care seria va continua în paginile revistei ,,Luceafărul Copiilor”.

În 1982 apare o nouă BD istorică a celor doi maeştri, Răscoala, inspirată şi ea din capitolul cu acelaşi titlu al romanului Brazdă şi Paloş, despre domnia lui Mihai Viteazu (editura Tineretului, 1954) precum şi una science-fiction, Ţara Făgăduinţei (vezi romanul Ţara Făgăduinţei, editura Albatros, 1975).

Între 1980-1982 în Almanahul Copiilor a apărut şi o BD comică, Aventurile lui Zburlici, semnată de Mircea Micu (versuri) şi Theodora Florea (desene). Theodora Florea este soţia lui Sandu Florea, autorul de drept al desenelor, Theodora realizând doar culoarea BD-urilor.

În fine, Francisca Stoenescu, arhitectă şi ocazional scriitoare pentru copii, desenează şi ea peripeţiile unor animale ale pădurii, ursul, vulpea, ariciul şi iepuraşul: Întoarcerea din pădure, O poveste pentru voi, cu un leu şi un vulpoi, A început vacanţa mare.

În 1982 este schimbată redacţia almanahului, şi vin şi noi desenatori: Valentin Tănase, Vasile Olac, Puiu Manu, Ştefan Damo. Aceştia desenează mai ales adaptări după povestiri sau romane ale unor scriitori români sau străini (aşa cum era, de altfel, firesc într-un almanah editat de Uniunea Scriitorilor !). În fiecare număr apar astfel două-trei povestiri complete, desenate de autori diferiţi şi câte o pagină cu patru stripuri de Burschi :

1983 : Ostaşii noştri, scenariu-montaj – după Vasile Alexandri – de Al. Mitru, des. Ion Mihăescu ; Maelström, des. Valentin Tănase, sc. Horia Aramă, inspirată de o povestire de Edgar Allan Poe, O pogorâre în Maelström, la care face de altfel referire în text.

1984 : Escadrila nemuritoare, sc. Sandu Alexandru, des. Puiu Manu; Poveste de iarnă, des. Francisc Kalab, text Viniciu Gafiţa.

1985 : Covorul violet, des. Vasile Olac, text de Fănuş Neagu; Lacul blestemat, des. Valentin Tănase, text Horia Aramă ; Oul de cristal, des. Pompiliu Dumitrescu, sc. Lidia Şindrilaru, adaptare după povestirea cu acelaşi titlu de H. G. Wells ;

1986 : Un scrânciob verde, des. Ştefan Damo, sc. Mihaela Monoranu; Întâmplările micului Cantemir, des. Vasile Olac, după poemul în proză Întâmplările din noaptea soarelui de lapte de George Bălăiţă; Kalle Blomkvist, nemaipomenitul detectiv în pantaloni scurţi, des. Pompiliu, sc. Marcel Gafton, adaptare după romanul publicat în 1946 de scriitoarea suedeză Astrid Lingren;

1987 : Prâslea cel voinic şi merele de aur, des. Valentin Tănase şi S. Anghel, după Petre Ispirescu ; S.O.S. Balaban, atenţiune Carolina, des. Pompiliu, sc. Gica Iuteş ; Visul cu şapcă roşie, des. Ştefan Damo, text de Mircea Nedelciu ;

1988 : Motanul siamez, des. Stefan Damo, sc. Gica Iuteş; Uimitoarele aventuri ale baronului Munchausen, des. Vasile Olac, adaptare după romanul lui Gottfried August Burger;

1989 : Balonul e rotund, des. Vasile Olac, după romanul cu acelaşi titlu de Eugen Barbu, apărut în 1956; Raliul, des. Ştefan Damo, sc. Traian Coşovei & Tudor Stanciu; Peripeţiile unui măgăruş, des. Ana Maria Buzea, sc. Lucia Olteanu ;

1990 : Glasul trecutului, des. Puiu Manu, adaptare a povestirii cu acelaşi titlu de Ion Hobana (din CPSF nr. 215/1964); Violeta a treia, des. Ştefan Damo, sc. Gica Iuteş; Zmeul cu ochii albaştri, des. Vasile Olac, versuri de Vasile Petre Fati.

Almanahul Anticipaţia

Publică exclusiv benzi desenate science-fiction, în stil comic sau realist. BD-urile apărute de-a lungul anilor sunt repartizate inegal, uneori câte două-trei de mai multe planşe pe almanah, alteori doar un singur BD de o planşă.

Desenatorul cel mai publicat este, fără îndoială, craioveanul Viorel Pirligras, care este nu numai un desenator talentat dar îi un infocat fan SF, scriitor (premiat de Uniunea Scriitorilor !) şi traducător : 1983 – 2 pagini cu câte 4 stripuri, fără titluri; 1984 – Un animal fantastic : Fergonautul ; Contact eşuat ; Raportul ; 1985 – Poarta (excepţionala poveste a doi umanoizi care trec dintr-un univers paralel în lumea noastră printr-o poartă imaterială şi atemporală rămâne până astăzi un exemplu de grafism realist şi de punere în pagină modernă) ; 1986 – Amintiri.

Un al desenator publicat aici este Sandu Florea, pasionat şi el de literatura SF. El semnează două adaptari ale unor povestiri SF apărute în Colecţia de Povestiri SF a lui Adrian Rogoz : 1983 – Planeta fără pterodactili, după Marcel Luca ; 1985 – Cetatea Morţilor, după Vladimir Colin.

Ocazional, şi alţi graficieni pasionaţi de SF, publică adaptări de nuvele SF: 1985 – Comando, desene Radu Cătăniciu, după Ioan Popa; 1989 – Confruntarea, des. Adrian Barbu, după Alexandru Ungureanu.

În fine, un alt craiovean, Marian Mirescu, publică şi el câteva « pastile » comice de câte o planşă :1987 – Thriller; 1990 – Gastronomică.

Suplimente

În anii 80 revistele literare şi teatrele au trebuit să editeze tot felul de publicaţii pentru a se auto-finanţa. Avantajul acestora era că, fiind editate pe plan local, nu trebuia aprobarea organelor centrale şi atunci ele nu aveau aproape de loc pagini de propagandă şi mai ales lipseau cu desăvârşire din paginile lor portretele tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Numai pentru atât şi tot s-ar fi bucurat de succes, dar sumarul lor era foarte atractiv, de multe ori având un conţinut SF şi, în orice caz, nelipsind din nici unul măcar câteva planşe de benzi desenate.

Astfel, la Iaşi, a apărut în 1983 revista ,,Holograma”, supliment SF al revistei ,,Dialog”. În unicul număr al său a fost publicată banda desenată Ceilalţi, desenată de Mugurel Dionisie (şi marcând debutul său), după o povestire de Andrei Aldea.

Tot la Iaşi, sub egida revistei ,,Convorbiri Literare”, inimosul Dan Merişca a editat 14 numere din suplimentul SF ,,Argonaut”. Aici a debutat craioveanul Valentin Iordache, cu BD-ul mut Bătrânul cu cheiţă, în 1984. Câţiva ani mai târziu, între 1987-1988, Mugurel Dionisie va publica aici Insula de foc, adaptare după nuvela lui Constantin Crasnobaiev Fierbea oceanul (apărută în colecţia „Clubul Temerarilor” nr.26/ 1966).

Anterior, în 1985, M. Dionisie mai semnează povestirile BD Păcală şi fântâna, Asin, măgărăşul, în magazinul Mini Gong editat de Teatrul pentru copii şi tineret din Iaşi.

Rămânând în Moldova, găsim benzi desenate şi în publicaţia ,,Varietăţi”, editată anual de către Teatrul National Bacovia din Bacău: inspirat de nuvela SF Artele Marţiale Moderne de Alexandru Ungureanu, Adrian Barbu o bedeizează şi o publică sub titlul Confruntarea în almanahul Anticipaţia 1986. Bucurîndu-se de succes, el desenează încă trei episoade noi în continuarea povestirii originale, care vor apărea sub titlul Confruntarea II, III, IV în 1987, 1988 şi 1989 în paginile revistei băcăuane.

Şi teatrele din Bucureşti au editat astfel de suplimente.

În Teatrul Copiilor în lumea Copiilor, „caiet program al Teatrului Ion Creangă” din Bucureşti, editat în 1985 în colaborare cu revista ,,Teatrul”, găsim BD (nesemnate) precum Pistruiatul, după celebrul film al lui Francisc Munteanu, Snoave cu măşti: Păcală (spectacolele teatrului Ion Creangă povestite în benzi desenate), D-ale lui Guţă (sau ce idei aveam când eram mici). Mai târziu, teatrul ,,Ion Creangă” a editat şi suplimentul ,,Matineu”, unde de asemenea se puteau citi benzi desenate: Planeta simbioticilor (ep.1- 1988, ep. 2 -1989), desene de Călin Cazan; Furtuna, după William Shakespere, desene de Valentin Tănase (1989).

În ,,Recreaţia Mare”, supliment editat de Teatrul de păpuşi ,,Ţăndărică” din Bucureşti, arhitectul Zeno Bogdănescu a semnat următoarele benzi desenate: 1987 – Expediţia Şo-ri-cel, Ambiţii, Scene din scurta viaţă a unui trântor; 1988 – În căutarea lui PiErPătrat, sc. Tudor Vasiliu.

In fine, în suplimentul ,,Ciufulici”, editat de Teatrul de păpuşi din Ploieşti, Călin Cazan semnează BD după scenarii de Alecu Popovici, precum Ciufulici (1988), Mini Zoo (1989) sau Răscumpărarea şefului pieilor roşii, după O’Henry.

Apare în 1982 ca supliment pentru copii al revistei literare bucureştene ,,Luceafărul”. Este realizat în întregime de ,,transfugii” de la Almanahul Copiilor, Mircea Micu – redactor şi Sandu Florea – illustrator. La început a avut o apariţie trimestrială, dar care, după primele numere, nu s-a mai respectat.

Luceafărul Copiilor

În paginile sale predomină deci BD-urile realizate după scenarii de Radu Theodoru de către Sandu Florea, semnând cu numele său sau cu diverse pseudonime (Dorandu, Nicolae Florin) patru noi episoade din aventurile căpitanului Căliman Mână-de-Fier, purtând titlul generic de Taina Galionului (a se vedea Almanhul Copiilor).

Tot cu Radu Theodoru mai realizează BD-ul istoric File de hronic vitejesc, iar cu Liviu Mărghitan evocarea Spre culmi carpatine (despre Aurel Vlaicu).

Împreună cu scriitorul Nicolae Frânculescu semnează primul BD western de la noi, Colţii şacalului (6 episoade) urmat de La Sud de Rio Bravo, ambele adaptări după romanele cu acelaşi titlu ale lui N. Frânculescu.

Sandu Florea mai desenează trei BDSF : Făt Frumos 2000, sc. Ion Hobana ; Balaurul (după povestirea The Dragon de Ray Bradbury, publicată iniţial în SUA în 1955) ; Călătorie neobişnuită, sc. Radu Theodoru.

Un alt desenator prolific (dar nu la fel de bun) este Emilian Dumitrache, care semnează trei episoade de câte 2-3 pagini din Comoara din insulă (după romanul lui Robert Louis Stevenson), cinci episoade din BDSF-ul Misiunea Venus, trei din Bill, fiul Mărilor precum şi o adaptare a Cărţilor Junglei, după Rudyard Kipling.

O a doua BD western apare în nr. 2/1985, Pentru o cană cu apă, de Laurenţiu Brânzeanu Corneliu, al cărui personaj principal este un român, “Jhonny Jhonn” (?), aventurile sale întinzându-se de asemenea pe mai multe episoade.

În ceea ce priveste BDSF-ul, mai sunt de semnalat : Visul lui Einstein, des. Traian Marinescu, sc. Marcel Luca (nr. 1/1982) ; Pietricica Roşie (nr.2/1984) şi Comoara (nr. 2/1985), nesemnate, pentru că autorul lor, Traian Marinescu emigrase în Franţa în anul precedent.

Benzile desenate pentru cei mai mici dintre cititori sunt larg reprezentate aici : Aventurile lui Zburlici (versuri de Mircea Micu) este o BD longevivă, prezentă în fiecare număr al revistei, dedicându-i-se chiar şi un număr special – nr. 4/1984. Desenele sunt realizate de Sandu Florea, într-un stil comic care nu-l prinde, dar semnate Theodora Florea, Theodora Predescu sau Dorandu.

În nr. 3/1984 Graţiela Brăiescu a publicat Andrei, Lara şi extraterestrul, pe scenariul Elenei Modrogan.

De notat şi iniţiativa de a publica, în traducere românească, câteva BD-uri de o planşă, preluate din Pif Gadget, cu aventurile lui Placid şi Muzo, Leo, Pifou etc.

,,Luceafărul Copiilor” ar fi trebuit să fie prima revistă de benzi desenate de la noi (BD-ul ocupa majoritatea paginilor, uneori chiar coperţile) dacă nu ar fi avut o apariţie neregulată şi dacă benzile desenate publicate aici n-ar fi fost inegale din punct de vedere valoric, unele dând dovadă chiar de mult amatorism.

Rămâne totuşi lăudabilă iniţiativa de a publica mai multe pagini de BD pe număr (uneori chiar toate), spre deosebire de ,,Cutezătorii” sau ,,Luminiţa”, precum şi faptul că aici au văzut lumina zilei primele BD-western din România, alături de câteva excelente BD science-fiction.

Cărţi BD

Spre deosebire de ţările occidentale, unde în aceeaşi perioadă au fost editate zeci de mii de titluri de cărţi de benzi desenate, în ţara noastră, în perioada 1961-1989, au apărut aproximativ 50 de titluri. Volumele de benzi desenate erau considerate mai mult sau mai puţin cărţi ilustrate şi de multe ori pe copertă nici nu era menţionat numele desenatorului, ci doar cel al scriitorului. Cu o singură exceptie, cele 10 volume apărute la editura „Stadion”, la începutul anilor `70, perioada de maximă deschidere culturală a ţării noastre, aşa cum bine se ştie.

Editura Tineretului

Întâmplător sau nu, prima carte de BD apărută la noi în epoca socialistă, aparţine unui precursor al benzii desenate mondiale: germanul Wilhelm Busch. Cartea sa, intitulată Album, a fost publicată în 1961 la editura Tineretului, în traducerea lui Lazăr Iliescu şi a fost tipărită într-un tiraj de 30.000 exemplare.

Cartea, singura traducere a unui volum de benzi desenate de la noi în perioada comunistă, reuneşte zece povestiri în imagini, de câte 6-8 pagini fiecare, abordând subiecte din cele mai diverse, dar cu o vădită tentă moralizatoare: Răţuştele şi broscoiul, Petrică-sloi de-gheaţă, Un pictor mic cu un carton mare, Cuibul ciorilor, Mic-Pitic, Scăldătoarea, Lupta cocoşilor, Sacul şi şoarecii, Dintele găunos, Rică cel viclean.

Textul – în versuri – este plasat în afara casetelor, acestea nu au aşezarea în pagină clasică şi totuşi secvenţialitatea acţiunii şi legătura indisolubilă imagine-text fac ca poveştile lui Busch să fie benzi desenate şi nu simple povestiri ilustrate.

Zece ani mai târziu, la editura Ion Creangă, este publicată o nouă ediţie a acestui volum, îmbogăţită cu încă patru povestiri (Max şi Moritz, Plici şi Plum, Gogu Pocinogu, Maimuţoiul Fips) şi purtând de această dată titlul Plici şi Plum.

Editura Ion Creangă

În 1970 editura Tineretului s-a desfiinţat, fiind înlocuită de editura Albatros, care se adresa adolescenţilor şi Ion Creangă, ce se adresa copiilor. Directorul celei din urmă era poetul Tiberiu Utan, soţul Luciei Olteanu, redactor şef al revistelor pentru copii Cravata Roşie, Luminiţa şi Arici Pogonici.

Aici au apărut cele mai multe dintre cărtile de BD editate în perioada socialistă, în două formate: normal, ceva mai mic de A 4 şi format italian, cu lungimea mai mare decât lăţimea. În cele ce urmează le vom trata pe serii de autor: Nicolae Nobilescu, Livia Rusz şi Lucia Olteanu, Marin Iorda, Radu Theodoru, diverse.

Seria „Nicolae Nobilescu”

N. Nobilescua publicat 9 cărţi de benzi desenate, adresându-se publicului preşcolar ( 3-7 ani) şi de aceea BD-urile sale sunt fără text, sau doar cu puţin text, de multe ori în versuri, plasat separat de imagini. La cele mai multe dintre ele versurile sunt scrise de poetul George Zarafu, redactor al editurii, cu excepţia notabilă a ultimelor două, ale căror versuri sunt semnate de celebrul poet suprarealist Gellu Naum. Tirajul acestor cărţi era enorm, între 50.000 şi 100.000 de exemplare.

Iată-le, în ordinea apariţiei lor: 1970 – Bruneţel şi Roscovan, versuri de Horia Căciulescu şi Adrian Pop; 1974 – Ham. Întâmplările unui căţel năzdravan, versuri de G. Zarafu; 1975 – Miau, o pisică galbenă şi mică, v. G. Zarafu; 1976 – Chiţ – un şoricel, cel mai mititel, v. G. Zarafu; Oac, o broscuţă dintr-un lac, v. G. Zarafu ; 1978 – Cip – o păsărică fără frică, v. G. Zarafu; 1987 – Zupi, un iepuraş poznaş; 1988 – Apolodor, un pinguin călător, v. Gellu Naum ; Amedeu, cel mai cumsecade leu, v. Gellu Naum.

Seria ,,Livia Rusz şi Lucia Olteanu”

În 1967, Lucia Olteanu, în calitatea sa de redactor şef al revistei Arici Pogonici, îi propune desenatoarei clujene Livia Rusz, colaboratoare de peste 10 ani a revistei în limba maghiară Napsugar să creeze împreună o serie BD pentru şcolarii din ciclul primar, despre Aventurile răţoiului Mac şi a maimuţei Cocofifi.

După trei ani, episoadele publicate în revistă sunt redesenate de Livia Rusz şi publicate într-o serie de 4 cărţi de benzi desenate: 1970 – Aventurile lui Mac; 1973 – Zâmbiţi, vă rog! ; 1974 – Bilete pe adresa prietenilor mei; 1978 – Hai în Lună.

În primul volum, Aventurile lui Mac, răţoiul Mac şi piticul Pic, călători prin Ţara Poveştilor, Ţara desenată de Mac, Ţara Pitilungilor, Ţara Mâncăcioşilor, Ţara de Apă şi Ţara Verde, trec prin cele mai năstruşnice şi incredibile peripeţii, culminând cu eliberarea lui Moş Gerilă din captivitatea Zmeului Verde care, insomniac, îl răpise pe Moş ca să-i spună poveşti. În Ţara Verde ei îşi fac noi prieteni: maimuţa Cocofifi şi elefantul Tobi.

În Zâmbiţi, vă rog! Mac şi prietenii săi, Cocofifi, Pic, Tobi, pisicul Tărzanel, căţelul Romeo şi şoricelul Kiţ, doresc să se facă „boxeri”. Nimic mai simplu: vor studia cărţi de specialitate (Boxul şi Macaroana Spicul, Boxul şi Ciocolata Puterea ursului etc.), vor urma o dietă alimentară corespunzătoare (boxuleţi cu nuci, boxerolă cu cacao, bere Boxy-Boxy, boxon cu cartofi prăjiţi), exerciţii în aer liber (zilnic trebuiau sorbite „100 de ceşti de aer şi soare”) şi, eventual, câteva lecţii cu pugilistul Dum-Dum. Final: „Şi… în materie de enervare, Mac şi prietenii săi sunt doctori. Dacă îşi taie nasturii de la paltoane sau îşi ascund câte un pantof, dacă îşi trimit scrisori cu praf de strănutat, asta o fac doar din spirit sportiv, se enervo-antrenează. Aşa se încheie povestea despre cum au vrut şi n-au putut să se facă boxeri Mac şi prietenii săi. Pa!”.

Cartea Bilete pe adresa prietenilor mei cuprinde mai multe povestiri de câte două-trei pagini, precum urmează: Ferma Coco-Mac, Campioni, Vouă vă intră cartea în cap?, Mac scamator, Linişte, Ştiinţa cere sacrificii. Potcoava, De ce a leşinat Mac? Furniciada (în patru cânturi), Firul roşu.

Ultima carte din serie, Hai în Lună, alternează, ca şi precedenta, scurte povestiri ale Luciei Olteanu cu benzi desenate de Livia Rusz: Mac şi Cocofifi pleacă în Lună, Suntem silitori, Broasca ţestoasă, Problema e de vină, Puiul de elefant, Tari la aritmetică, Covrigi cu susan.

În opinia noastră, această serie este cea mai frumoasă dintre toate câte s-au realizat în banda desenată românească până astăzi. Mac şi Cocofifi sunt un fel de Stan şi Bran la vârsta copilăriei: vor să înveţe, însă inventând cele mai năstruşnice şi mai imposibile metode de a învăţa; vor să muncească, însă niciodată o treabă nu le iese ca lumea. De fapt, ei ştiu doar să se distreze (şi mai ales să ne distreze!). Autoarele îşi tratează personajele cu multă duioşie, cu simpatie, însă nu uită să ne amintească din când în când că noi, copiii, nu trebuie să le urmăm exemplul.

Seria „Marin Iorda”

În 1970 Marin Iorda operează o întoarcere spectaculoasă în lumea benzii desenate, după o „tăcere” de aproape 25 de ani: el desenează noi peripeţii ale lui Haplea în revista Arici Pogonici şi mai ales (re) publică la editura Ion Creangă două cărţi de benzi desenate apărute in perioada interbelică la editura Adevărul, cu texte de Moş Nae (N. Batzaria): 1970 – Haplea. Păţanii şi năzdrăvănii (apărut iniţial în 1926 ); 1971 – Haplea. Alte păţanii şi năzdrăvănii (apărut iniţial în 1929, plus cartea Haplea la Bucureşti – 1928).

Seria „Radu Theodoru”

În ceea ce îl priveşte, cunoscutul prozator Radu Theodoru începe să scrie în anii 70 un lung şir de scenarii istorice, adaptate în majoritate după propriile sale romane şi povestiri, pe care le va oferi spre ilustrare mai multor desenatori. De cele mai multe ori titlurile cărţilor sunt sugestive în ceea ce priveşte subiectul lor, iar uneori, în caseta tehnică, sunt precizate tirajele acestora, pe care le menţionăm pentru a ne face o idee asupra difuzării BD-urilor în perioada comunistă:

1969 – Şoimii Moldovei, des. Puiu Manu, tiraj 48.000 exemplare (această carte a apărut de fapt la editura Tineretului);

1970 – Asediul, des. Dumitru Dobrică (asediul invadatorilor tătari împotriva cetăţii Făgăraşului, apărat de căpitanul Dan şi vitejii săi);

1973 – Menumorut, stăpânul Biharei, des. Braun Ladislau, tiraj 45.000 ex.

1973 – Posada, des. Ion Deak -Cluj, tiraj 30.000 ex.

1974 – Ion Vodă Cumplitul , des. Puiu Manu, tiraj 48.000 ex.

1977 – Călugăreni, des. Sandu Florea, tiraj 77.000 ex.

1979 – Misiune de sacrificiu, des. Sandu Florea ( un episod din timpul insurecţiei naționale din 1944), tiraj 80.000 ex.

În afară de Radu Theodoru, şi alţi scriitori au scris scenarii pentru cărţi BD istorice, care au fost publicate cam în aceeaşi perioadă :

1970 – Comoara lui Dromichet, des. Gheorghe Marinescu, sc. Vasile Mănuceanu (o primă variantă, purtand titlul Comoara lui Dromichete, a apărut în 1968 în revista Cutezătorii). BD-ul este inspirat de romanul lui Cezar Petrescu, Comoara regelui Dromichet, publicat în 1931.

1971 – Giuvaerurile lui Basarab, des. Mihai Sânzianu, sc. Dumitru M. Ion (o primă variantă a acestei BD a apărut în 1968 în Cutezătorii) ;

1972 – Pal Vitez (Pavel cel Viteaz), în limba maghiară, sc. Beke Gyorgy, des. Deak Ferenc, tiraj 21,000 ex.

1976 – Trei prinţi de la Carpaţi, des. Teodor Bogoi, sc. Corneliu Leu (varianta iniţială a apărut în 1974 în Cutezătorii);

1976 – Varju Nemzetseg (Neamul Corbenilor), în limba maghiară, des. Pusztai Georgeta, după romanul istoric cu acelaşi titlu de Kos Karoly.

În fine, în anul 1974, au mai apărut la editura Ion Creangă încă două cărţi BD: Corabia de gheaţă, de Adrian Andronic, tiraj 46.000 ex. (cu extraterestrul Mus-a-fir şi piraţii de pe corabia “Şalăul”, personaje apărute iniţial în revista Luminiţa în 1969) ; Titilică, băiat fără frică, sc & des. Mircea Possa, care re-scrie şi re-desenează cartea Titilică, spaima smeilor, apărută în 1947 la editura Univers (tiraj 27.000 ex.).

Editura Stadion

La începutul anilor `70 s-a înfiinţat editura Stadion, având ca scop editarea de cărţi cu subiect sportiv şi educativ. Printre autorii publicaţi, ca o curiozitate, se numărau Ion Ţiriac, Ilie Năstase, Nicolae N. Ceauşescu (Rolul educaţiei fizice în educaţia omului).

Dar cum microbiştii nu sunt mari amatori de cărţi, responsabilii editurii s-au gândit la o modalitate de a o rentabiliza şi au editat prima (şi singura din perioada socialistă) colecţie de cărţi de benzi desenate, având precizat acest lucru chiar pe prima copertă. Iată care era intenţia acestei colecţii, enunţată pe ultima copertă a fiecăreia dintre cărţi :

«Concepută sub formă de benzi ilustrate (sic !), însoţite de text puţin, în care predomină dialogul, contribuind la dinamismul acţiunii, această serie abordează operele literare ale scriitorilor români şi străini, clasici şi contemporani, viaţa sportivilor de frunte, povestiri de aventuri cu nuanţă educativă. Seria oferă tinerilor cititori o lectură captivantă, interesantă şi totodată instructivă, care-i familiarizează cu literatura, cu sportul. »  

În fapt colecţia era o «prelungire grafică» a unei alte colecţii best-seller, «Clubul Temerarilor», ea însăşi o variantă socialistă a celebrei colecţii « Romanele de 15 lei», atât de îndrăgită în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Între 1972-1974 au apărut zece cărţi de benzi desenate în această colecţie :

1972 – Cincizeci de bătrine, după nuvela lui Ernest Hemingway, benzi desenate de Nicu Russu (preţ 4.50 lei) ; Neamul Şoimăreştilor, după romanul lui Mihail Sadoveanu, BD de Nicu Russu (5 lei) ; Toate pînzele sus !, după romanul lui Radu Tudoran, BD de Puiu Manu (5 lei) ; Căpitan la 15 ani, după romanul lui Jules Verne, BD de Nicu Russu (5 lei) ;

1973 – Busola nu arată nordul, o povestire de Octav Pancu-Iaşi, BD de Puiu Manu (5 lei) ; Tînărul şi marea, o povestire de Octav Pancu-Iaşi, BD de Puiu Manu (5 lei) ; Galbar, o povestire de Ovidiu Şurianu, BD de Sandu Florea  (6 lei) ; Grota sinistră, o povestire de Ion Băieşu, BD de D. D. Iormeanu (5.50 lei) ; Tarzan, sc. Tr. Popescu Tracipone, după Edgar Rice Burroughs, BD de Nicu Russu (7 lei) ;

1974, noiembrie – Tarzan, partea a II-a, de aceeaşi autori (7 lei).

Observăm deci că şapte dintre aceste cărţi au fost cu adevărat adaptări după romane şi povestiri ale unor scriitori clasici, români, americani, francezi (cu excepţia lui Ovidiu Şurianu, tânăr autor de nuvele şi povestiri SF din Timişoara) iar trei au fost scenarii originale create de scriitori contemporani, nu mai puţini celebri în epocă. Însă, dacă Octav Pancu-Iaşi a mai scris scenarii şi la alte benzi desenate, apărute în diverse reviste, Grota Sinistră este a doua şi ultima BD scenarizată de Ion Băieşu (după Peştera aurie, desenată de de Radu Duldurescu în 1965).

Remarcăm de asemenea că cinci dintre cărţi au fost desenate de Nicu Russu, trei de Puiu Manu, una de Sandu Florea (aflat atunci la începutul carierei sale) şi una de pictorul Dorin Dimitriu Iormeanu.

De notat şi inflaţia mascată a economiei socialiste, reflectată în creşterea de preţ a cărţilor colecţiei, de la 4,50 lei în 1972, la 7 lei la sfârşitul lui 1974. Aceasta într-o ţară socialistă, în care unul din elementele de mândrie naţională era tocmai constanţa preţurilor.

La primele 8 titluri nu se face nici o referire la tirajul lor, ci doar la ultimele două. Astfel, volumul 1 din Tarzan a apărut în 65.590 ex, iar al doilea în 41.090 ex. Aceste cifre ne dau o idee de cât de mult era apreciată de tineri banda desenată în acele vremuri.

Dar, în 1974, pe fundalul devalorizarii dolarului şi a creşterii preţului barilului de petrol pe piaţa mondială (operaţiune cunoscută în literatura de specialitate ca «primul şoc petrolier » au provocat o creştere a preţurilor în toată lumea, inclusiv în România. Aşa încât activul de stat şi de partid a dat ordin să fie tăiate cheltuielile superflue iar printre cele sacrificate a fost producţia editorială şi mai ales cărţile de benzi desenate. Dacă, începând cu 1970 apăreau în fiecare an câte 4-5-6 volume BD (1973 a fost un an de vârf, cu 8 titluri), din 1975 au fost editate unul, maximum două tiluri, la nivelul întregii ţări !

Aşa s-a oprit deci şi colecţia de benzi desenate a editurii Stadion. Doar nostalgicii bedefili incurabili mai păstrează vie amintirea acestei colecţii ce le-a fermecat copilăria şi mai aleargă şi astăzi prin anticariate pentru completarea colecţiei cu vreun exemplar lipsă (şi cel mai căutat a fost dintotdeauna volumul doi din Tarzan!).

Editura Sport-Turism

În 1979 Sandu Florea era un artist BD consacrat: prezenţă constantă în paginile revistelor şi almanahurilor pentru copii, autor a trei cărţi de benzi desenate – a patra, Misiune de sacrificiu, sc. Radu Theodoru, tocmai apăruse în februarie curent când, trei luni mai târziu, îi apare la editura Sport-Turism o nouă carte BD : În lumea lui Harap Alb, o adaptare personală a basmului lui Ion Creangă. Ceea ce revoluţiona însă această carte, faţă de precedentele (atât ale sale cât şi ale altor autori) era tehnica de lucru a benzii desenate: realizată sub formă de gravuri, pe un format mai mare decât cel obişnuit (30/24 cm), în paginile ei Sandu Florea experimenta pentru prima dată ceea ce el numea « tehnica spaţiului continuu », în care sensul de lectură nu mai era dat de împărţirea clasică a planşei în casete ci mai degrabă de dialogul din baloane ale personajelor. Cartea se va bucura de un mare succes, atât de public cât ş de critică : va primi Trofeul Micului Cititor acordat de biblioteca Mihail Sadoveanu din Bucureşti şi, anul urmator, Premiul pentru BD la Festivalul European de Science-Fiction EUROCON de la Stressa, din Italia.

Tot în 1979 Radu Theodoru adaugă un nou capitol,  «Burebista, regele dacilor», la cea de-a treia ediţie a volumului său de proză de evocare istorică Strămoşii, aşa încât cei doi prieteni şi colaboratori au propus editurii Sport-Turism o serie de trei cărţi de benzi desenate, care vor apare anii urmatori sub titlul generic de ,,Strămoşii” : 1980 – Burebista-regele Dacilor, Decebal – vulturul Carpaţilor; 1981 – Decebal şi Traian; 1983 – Sarmizegetusa Eroică.

Iată cum le descrie scriitorul Mircea Micu: 

«[Seria] este o istorie vie, în mişcare, profundă, cuceritoare şi spectaculoasă. Autorii au reuşit, unul cu puterea magică a cuvântului, celălalt cu forţa sugestivă a imaginii, să readucă ochilor, din adâncul trecutului, figuri legendare, nepieritoare, secvenţe desprinse din Coloana Infinită a acestui neam.

Modalitatea de abordare, fascinantă şi cuprinzătoare, presupune gust estetic, dragoste faţă de istorie, dorinţa de-a cuceri cititorii. Aceste trei deziderate sunt respectate şi realizate din plin.»

Cărtile, tipărite pe format mare, sunt în culori şi realizate tot în tehnica spaţiului continuu. La cel de-al treilea însă, se revine oarecum la formula clasică de casetare, poate şi datorită faptului că, în 1982, Sandu Florea publicase la aceeaşi editură cartea BD Carusel, o «povestire fantastică în cincizeci şi două de litografii», după propriul scenariu, şi în care împinge tehnica spaţiului continuu la maximum, aşa încât devine aproape ilizibilă pentru micii cititori. Acest lucru a făcut ca ea să rămână pe raftul librăriilor vreme de mai mulţi ani, în timp ce În Lumea lui Harap Alb s-a vândut instantaneu, fiind una dintre cărţile de benzi desenate care nu se găseşte niciodată de vânzare la anticariat: cine are această carte o păstrează şi o transmite de la o generaţie la alta. Ar mai fi de spus că tirajul său a fost de 50.000 de exemplare (la celelalte cărţi BD apărute la Sport –Turism tirajul nu a mai fost menţionat în caseta tehnică şi – ca o curiozitate – tehnoredactorul celor 5 cărţi a fost Mihail Cârciog, despre care am mai pomenit.

Edituri din provincie

În afară de editurile centrale (bucureştene), marile oraşe ale provinciei au şi ele dreptul la câte o editură: Facla la Timişoara, Junimea la Iaşi, Dacia la Cluj, Scrisul Românesc la Craiova. Cu totul întâmplător, primele două au publicat şi trei cărţi de benzi desenate.

Într-o ordine cronologică, editura Junimea din Iaşi a publicat în 1971 cartea BD Sub semnul curajului, scenarii Victor Leahu, desene Ştefan Miron. Este cea mai «consistentă» carte BD realistă din epocă, cu cele 80 de pagini al sale. Practic, jumătate dintre pagini sunt consacrate unei povestiri BD istorice, Sub flamura Muşatinilor (lupta curajosului Crăciun, căpitan în oastea lui Ştefan Voievod, contra hoardelor de turci şi tătari), iar cealaltă jumătate, sub denumirea generică de «Cavalerii Curajului », reuneşte trei povestiri BD de aventuri contemporane exotice.

,,Cavalerii Curajului” sunt profesorul şi cercetătorul Matei şi colaboratorul său Hîncu, sculptor amator şi amândoi se confruntă, pe rând, cu «Diavolii din cetate», explorează «Epava cu monştri» din adâncul Mării Negre şi participă la «Operaţiunea Anaconda» în jungla amazoniană.

Scenaristul Victor Leahu (decedat în 2002), fost cronicar dramatic şi muzeograf la casa memorială Mihail Sadoveanu din Iaşi, a scris 4 scenarii simpatice şi antrenante, puse în scenă şi bine servite de grafismul alb-negru epurat şi sugestiv al lui Ştefan Miron.

Editura Facla din Timişoara a editat în 1976 cartea Cavalerul Alb, scenariu Radu Theodoru, desene de Sandu Florea. „Cavalerul Alb” era Iancu de Hunedoara, cunoscut şi ca Ioan Corvin(1387-1456), fost ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 şi regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl viitorului rege al Ungariei, Matei Corvin. Era a doua carte BD a lui Sandu Florea şi prima din cele şase pe care avea să le semneze împreună cu scriitorul Radu Theodoru.

În 1985 editura bănăţeană recidivează şi publică aventurile unui alt erou local, chiar dacă de mai mică anvergură: Haiducul Adam Neamţu, scenariu Damian Izverniceanu, desene de… Adam Morân.

Damian Izverniceanu este autorul romanului omonim, apărut în perioada interbelică, despre ultimul haiduc din Banat, cel care lua banii de la bogaţi şi-i împărţea la săraci, fără vărsare de sănge însă. Învăţătorul Adam Duma, zis Neamţu, datorită hainelor sale «nemţeşti» (orăşeneşti), sătul de nemernicia boierilor asupritori, adună o ceată de prieteni curajoşi cu care începe să facă dreptate în stilul haiducesc. Ei se ascund într-o peşteră de lângă Anina, care poartă şi astăzi numele lui Adam Neamţu şi este un adevărat obiectiv turistic de faimă locală. Cartea BD, destul de stângaci desenată, dar frumos colorată de Adam Morân, un nume dispărut de pe firmamentul BD-ului românesc, respectă întocmai trama primei părţi a romanului, până la momentul când Adam Neamţu se eliberează după 20 de ani de închisoare. În partea a doua a romanului, haiducul îşi continuă acţiunile de justiţie primitivă şi va pieri spânzurat. Damian Izverniceanu va mai publica anul următor o carte de povestiri la aceeaşi editură Facla, după care istoria nu-i mai reţine numele.

Cartea de benzi desenate a fost un adevărat OZN în acei ani gri ai deceniului opt, fiind bine tipărită, în culori, pe o hârtie lucioasă, şi propunând un subiect drag cititorilor români din acea epocă, aventuri haiduceşti (un fel de westernuri românesti). De notat că pe copertă, ca în cele mai multe dintre cazurile precedente, doar numele scriitorului apărea pe copertă, pe când cel al desenatorului era menţionat cu litere mici pe verso-ul paginii de gardă: «volum ilustrat de Adam Morân ».

Până în 1990 nu va mai apare nici o carte de benzi desenate în România socialistă.

Aceasta este, pe scurt, istoria benzii desenate româneşti sub comunism. Aşa cum s-a văzut, unele benzi desenate au servit ca mijloc de propagandă ideologică, în timp ce altele au reprezentat o cale de evadare din realitatea cotidiană a micilor cititori.

Mai mult, în ultimii ani ai socialismului românesc, în timp ce „presa oficială” (Cutezătorii, Luminiţa, Şoimii Patriei) era fadă şi impregnată de propaganda comunistă, aşa-zisele „suplimente” pentru copii şi tineret publicau excepţionale BD science-fiction, autohtone (Viorel Pîrligras, Valentin Iordache), sau străine (Jean Claude Forest cu Barbarella) precum şi primele BD-western-uri, desenate de Sandu Florea. De ce acest lucru?

Foarte simplu, cenzura era mai puţin vigilentă în provincie, iar reprezentanţii locali ai C.C.E.S. (Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste) acordau mai uşor bunul de tipar. În plus, toate aceste almanahuri şi suplimente aveau ca scop auto-finanţarea şi atunci editorii – de comun acord cu responsabilii de la nivelul mediu al partidului, căutau să publice cât mai puţină propagandă comunistă şi cât mai multe lucruri de interes pentru cititori proză, curiozităţi, jocuri şi rebusuri şi, evident, benzi desenate, pentru a se vinde.